O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei – Mircea Mihăieș

Cu această carte, Mircea Mihăieș continuă tripticul dedicat operei lui James Joyce.
În romanul ”Ulise“, Molly Boom este un personaj quasiabsent, dar totuși foarte prezent. Câteva replici monosilabice în prima parte, un braț durduliu care aruncă o monedă pe geam unui cerșetor sunt singurele dovezi ale existenței fizice a personajului. Ea este prezentă însă în amintirile și în imaginația lubrică a unor personaje masculine, iar inevitabila sa relație adulterină din după amiaza zilei de 16 iunie 1904, în care se desfășoară acțiunea romanului, cu impresarul său Blaze Boylan îl obsedează pe soțul său, Leopold Bloom, pe tot parcursul zilei (romanului).
Totul până în ultimul capitol, în care Molly Bloom, aflată în pat, lângă soțul său răpus de oboseala unei zile pline, epopeice 🙂, își dă frâu liber gândurilor sub forma unui monolog devenit celebru și care a consacrat-o ca pe unul dintre cele mai puternice personaje feminine din literatură. Cum spune Mihăieș, nimic nu anunța în desfășurarea romanului acea descătușare de gânduri, de sentimente, de amintiri, a unui personaj aproape absent din roman.
Molly Bloom este prototipul personajului Penelopa din “Odiseea” homerică, o Penelopa prezentată însă în cheia personajelor lui Joyce, ca opus al modelului originar. Dacă Penelopa homerică este exemplul femeii loiale, credincioase, caste, care-și așteaptă soțul mai bine de 20 de ani fără a ceda mulțimii de pețitori care-i asaltează intimitatea, Molly Bloom este prototipul femeii frivole, care-și “încornorează” soțul și care reprezintă pentru bărbații din jur o permanentă atracție.
Monologul final al personajului reprezintă un exemplu magistral de utilizare a tehnicii “fluxului conștiinței”, un monolog redactat fără semne de punctuație și care construiește un personaj literar de o forță remarcabilă.
Mircea Mihăieș regăsește în acest personaj ecouri ale zeităților celtice ale fertilității, reverberații ale ideologiilor feministe care tocmai începeau să se manifeste în perioada redactării romanului, dar și însușiri ale unor personaje reale din viața autorului, între care se distinge soția acestuia, Nora Bernacle.
Metoda lui Mihaies este una desconstructivistă: el descompune personajul în multiple variante, fațete (capitolele cărții sunt: “Molly evantai”, “Molly imperiala”, “Molly impudica”, “Molly carusel”, “Molly naturalis”, “Molly triplex”, “Molly din Troia”, “Molly de piatră”, “Molly postmeridian”, “Molly nocturna”, “Molly sola”, “Molly asamblaj”, “Molly mille-feuilles”, “Molly grand – bouffe”) pentru a-i recompune, bazat și pe detaliile uneori fugitive strecurate în roman, o biografie consistentă, aproape reală, autentică.
“Molly Bloom – ca de altfel Leopold sau Stephn Dedalus – nu există în mintea scriitorului James Joyce. Perfect detașat de narațiune, autorul se comportă pe tot parcursul scrierii romanului ca simplu intermediar între o marfă produsă de altcineva și cititor. …Personajele există pentru că există – nimic mai mult, dar nici mai puțin. Autorul pare să nu le fi adăugat și nici diminuat nimic din vitalitate, expresivitate, originalitate. Joyce le-a preluat și lasă impresia că doar le-ar fi mutat dintr-un loc în altul: din ziua confuză de 16 iunie 1904 spre timpul lecturii. Și, probabil, spre eternitate…”