Când vreau foarte tare săvorbesc cu mama meaiau autobuzul și cobor într-unmic sat de pegranițădau roată autogăriipe unde treceam defiecare dată cândveneam acasă.Acolo aș fi putut-o întâlniși acumdacă mama mea ar mai fiîn viațăzeci de bătrânele însala de așteptare dinacel mic sat de pegranițăvorbind între elecu mâinile pegenunchiîmi plimb ochii de la una laaltadeși știu … Continuă lectura Într-un sat pe graniță-Dumitru Crudu →

Am venit aici să stau cu tineÎn cristalul iernii,Ca-n vitralii vechi, perechi de regi lângă regine.Perechi de regi lângă regine. Numărat-am arborii, egalii,Pân' la casa ta,Era zăpadă falnică, vrăjită ca-n baladă,Era, era zăpadă.***Şi-am bătut în poartă, lemnul rece,Peste tot, absenţa ca o nouă şi totală iarnă,Vântul rece nicăieri, vântul rece nicăieri. Cu mâinile-amândouă-am luat zăpadă … Continuă lectura Cântec de iarnă – Nicu Alifantis →

"Bea voios şi ospăta..." El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează. Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece şi bea şi ospătează. … Continuă lectura Înţeleptul – Mateiu Ion Caragiale →

Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin? Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,Şi-n mine plânge-un cântec fără grai,- Aşa cum într-un vechi amurg pe RinCânta pe-o stâncă zâna Lorelei. Dar cântecul, de l-am ştiut demult,Să-l spun acum nu ştiu, ştiu să-l ascult.Nu pot să-l cânt, dar cântă-n mine-acum,Aşa cum apa curge lung, sau cumClipetşe-o stea, … Continuă lectura Lied – Alexandru Philippide →

Oaspeți cu azur în gene și zăpadă pe opinciSe iviră la fereastră cu colinde și tilinci. Cântec legănat și fraged – Înfloriri de ghiocei –Umbre mari țineau isonul albăstrind pe după ei. Se părea că-n zvon de aripi și miros de tămâierÎn colindă mi se-ngână pui de om cu pui de cer. Și cântară, și … Continuă lectura Oaspeţi cu azur în gene – Nichifor Crainic →

Cine rămâne prin neguri şi ploicând milioane trec de strigoi?Se clatină noaptea de negre drapele,palid obraz luminează-ntre stele. Steaua purtând-o spre nord, spre sud,mult e de când cere loc lângă focfemeia gonită din loc în loc,inimă de pâine, soartă de câine,steaua purtând-o spre nord, spre sud. Ca o taină mare, ca o taină rea,colindă-te, ciudată … Continuă lectura Steaua morților – Ion Vinea →

Copacii, prea negri, ne ies in drum.Umbrele lor clătinate sunt fum. O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.Poate vântul ne poartă prin lume ori poate o stea.Ne ţinem de mâini, ne spunem cuvinte.Poate noi o minţim, poate dragostea minte.Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineţii,Acum bâjbâim prin pădurile ceţii... Ori poate pe marginea vieţii...

Ne-alungă vremea totuși! Încet, încet se trecAceste mâini crescute și trunchiul lor întreg.Ce vânturi cheamă, Doamne, din goluri depărtateȘi-mi clatină făptura și rupe crengi uscate?Pe vremea când pământul mă aduna tăcutDin mâlul nu știu cărui tărâm necunoscut,Și praf ceresc, la ceasul când îmi ardea pe creștet,Nu-nțelegeam foșnirea frunzișului meu veșted,Nici laudele spuse și semnul de … Continuă lectura Și pe hotar va ninge – Ion Horea →

Am tras sforile toamneiși-am scris strâmb, pe ușă,inventaracum,hai să-mpărțim toamnași la partaj să luămo frunză tu, o frunză eu,cinci vise tu, cinci vise euși tăcerea,apusul ți-l las ție.ploile le voi lua eu,iar tu o să ai toate furtunilestoarse de ultimele picături de vlagă.cu răsăriturile va fi mai greu.sigur ne vom târguica-n piață.am să ți le … Continuă lectura Toamna – Ion Minulescu →

Bătrân și singur toamna umblând prin orașbătrân și singur femeia copilul câinelefemeia a imbătrânit cu altcineva, câineleîmbătrânind a murit, copilul singurnu s-a născut niciodată pe străzi vântul și soarelebătrâni și singuri flașnetarul bătrân cu un singurpicior prostituata bătrână și singurăcineva într-un cimitir cântă o melodiebătrână și singură capul se clatină golcu o singură amintire bătrână, … Continuă lectura Bătrân și singur – A. E. Baconsky →