Doamne, fă-mă tareca tastele unui automat de poker. Mi-am băut banii de drumşi ploaia a ruinat toate chiştoacele. Să-mi adun destul curajcît să ies din buda autogăriişi să-i zîmbesc unui şofer:adevărat îţi spun ţie, frate –astăzi vei trece cu mine prin Hlipiceni.

Copacii sunt negre scheleteDe strajă, în noaptea târzie.Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete... Mânate-s încoace și-ncoloVârteje de frunze-arămii -n buchete;Iar sus, pe o ramură, -n solo,O frunză-ntârziată suspină:E moarte în juru-i; se-nchină.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete... Și cade și frunza-ntârziatăDe-a valma cu toate-n vârtej... Rugină, amurgul de toamnă târzie.Ți-e … Continuă lectura Agonie – Sașa Pană →

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,Cu luciu stins, ca faţa fîntînilor adînci. Îşi revărsase luna lumina ei de ceară,Pe umerii tăi, negri rămaşi de peste vară, Pe fruntea care, parcă de toate se uimeaPe gura – prea aproape o clipa de a mea. Pădurea, mi se pare, avea o melodie,Străină pentru mine, necunoscută ţie … Continuă lectura Ecou – Dan Deşliu →

acoperiți de uitare copiii bat mingea pe un maidan în interiorul mingii doamna lor învățătoare pune curse la vulpi argintii afară e o toamnă făcută din petice pe aleile drepte capetele noastre scriu gânduri de parcă s-ar rostogoli pe fâșii de hârtie cretată mingea lor tocmai se șterge de lună cum ai culege mugurii unui … Continuă lectura Mozaic – Viorel Mureșan →

Orizontul mărilor, linie severăAșteaptă eternÎmplinirea oricărei plecări. E ora nemărginită, e ora hotărâtă.Cerul într-o vastă reculegereBinecuvântează primul pas. Țărmurile părăsiteSunt mute în urma noastrăCa o durere stinsă.

În praful anilor chipul ni se va ștergeca urmele pașilor în praf,ca fețele în oglinzi părăsite, sparte, aruncatela gunoi, înlocuite de alte oglinzipentru alte fețe la fel de efemere,la fel de expresive și de unice –dar nu-i așa că toți oamenii, fiind diferiți,sunt la fel? O apă și-un pământ?Un praf și-o apă? Un noroi care … Continuă lectura În praful anilor – Matei Călinescu →

Nu-mi amintesc când am văzut, Copil fiind, Pentru întâia oară în viaţa mea munţii. Trebuie să fi fost un uriaş orizont zimţat Ce nu putea aparţine nici cerului nici pământului. Dar, vai, n-a fost nimeni de faţă să-mi spună: Copile, nu uita, Deschide bine ochii: Aceasta e una din zilele pe care vei încerca să … Continuă lectura Carpe diem – Alexandru Vlad →

Fug îmrejurul zilei și deodată vin,umflate, apele și ne înlocuiesc pământulși boturi calde îmi răsuflă în auzși se încurcă, în lumină, vântul.Va trebui să iasă lumile din rostul lor.La bărci și lemnul s-a gândit cu groază,ziua de azi o înconjur ca un deșertcare își tăinuiește încleștata oază.M-am hotărât pe ape să trăim,să ne întindem oasele … Continuă lectura Dorința apei – Gabriela Melinescu →

- O să te învelesc dimineaţa şi o să-ţi las cafea.. Tu o să dormi mult şi pe urmă vei merge după bere şi după ţigări. O să-mi desenezi coapsele cu ruj pe oglinda din baie. şi o să fii puţin trist. Nu-i nevoie să pregăteşti nimic de mâncare. Aprinde aragazul doar dacă-ţi-e frig, şi … Continuă lectura proiecte – Octavian Soviany →

Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind…Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind… E mai umbros pamântul și-i cerul mai umbros.Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos, Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta – Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,Luceferii de seară … Continuă lectura Somnul – Eusebiu Camilar →