ce iarnă tăcutăși ce voluptoasă singurătatea acestui suflet- felinarele felinarele -cu lacrima înghețată pe sticlăaș vrea să alergpână la strada cu numele meusă-i sparg caldarâmulși să dezgrop un copilpentru că e iarnăși copacii ridică-n picioareatâtea schelete.

Te voi aștepta în capul străzii,De-oi veni cândva sau poate într-un an…Te voi număra în fire de frezii,Cum stăteai cândva desculță pe geam. De te vei opri la mine pe umăr,Poate-mi vei șopti de care lumi știam.Amintește-mi doar ce rochie de nufărSoarele-o ardea și cât ne mai iubeam. Te voi aștepta pe digul de piatră,Ce-a … Continuă lectura Queimada – Adrian Berinde →

Tăcere, oameni buni!azi noapte este noaptea nopților,hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselorși sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus. Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,ssst, tăcere!Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi,pe alee sunt braziși lumea-i ascunsă în cripte,ssst, tăcere!În balonul orașului mârâie vântulînchis și tăcutbalonul se sparge,toți hoții se aruncă … Continuă lectura Ăia din noapte – Gherasim Luca →

Când vreau foarte tare săvorbesc cu mama meaiau autobuzul și cobor într-unmic sat de pegranițădau roată autogăriipe unde treceam defiecare dată cândveneam acasă.Acolo aș fi putut-o întâlniși acumdacă mama mea ar mai fiîn viațăzeci de bătrânele însala de așteptare dinacel mic sat de pegranițăvorbind între elecu mâinile pegenunchiîmi plimb ochii de la una laaltadeși știu … Continuă lectura Într-un sat pe graniță-Dumitru Crudu →

Am venit aici să stau cu tineÎn cristalul iernii,Ca-n vitralii vechi, perechi de regi lângă regine.Perechi de regi lângă regine. Numărat-am arborii, egalii,Pân' la casa ta,Era zăpadă falnică, vrăjită ca-n baladă,Era, era zăpadă.***Şi-am bătut în poartă, lemnul rece,Peste tot, absenţa ca o nouă şi totală iarnă,Vântul rece nicăieri, vântul rece nicăieri. Cu mâinile-amândouă-am luat zăpadă … Continuă lectura Cântec de iarnă – Nicu Alifantis →

"Bea voios şi ospăta..." El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează. Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece şi bea şi ospătează. … Continuă lectura Înţeleptul – Mateiu Ion Caragiale →

Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin? Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,Şi-n mine plânge-un cântec fără grai,- Aşa cum într-un vechi amurg pe RinCânta pe-o stâncă zâna Lorelei. Dar cântecul, de l-am ştiut demult,Să-l spun acum nu ştiu, ştiu să-l ascult.Nu pot să-l cânt, dar cântă-n mine-acum,Aşa cum apa curge lung, sau cumClipetşe-o stea, … Continuă lectura Lied – Alexandru Philippide →

Oaspeți cu azur în gene și zăpadă pe opinciSe iviră la fereastră cu colinde și tilinci. Cântec legănat și fraged – Înfloriri de ghiocei –Umbre mari țineau isonul albăstrind pe după ei. Se părea că-n zvon de aripi și miros de tămâierÎn colindă mi se-ngână pui de om cu pui de cer. Și cântară, și … Continuă lectura Oaspeţi cu azur în gene – Nichifor Crainic →

Cine rămâne prin neguri şi ploicând milioane trec de strigoi?Se clatină noaptea de negre drapele,palid obraz luminează-ntre stele. Steaua purtând-o spre nord, spre sud,mult e de când cere loc lângă focfemeia gonită din loc în loc,inimă de pâine, soartă de câine,steaua purtând-o spre nord, spre sud. Ca o taină mare, ca o taină rea,colindă-te, ciudată … Continuă lectura Steaua morților – Ion Vinea →

Copacii, prea negri, ne ies in drum.Umbrele lor clătinate sunt fum. O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.Poate vântul ne poartă prin lume ori poate o stea.Ne ţinem de mâini, ne spunem cuvinte.Poate noi o minţim, poate dragostea minte.Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineţii,Acum bâjbâim prin pădurile ceţii... Ori poate pe marginea vieţii...