Dimineaţa e o regăsire. Poemul meu începe. Vorbirea mea străbate ca un perforator. Asfalt pământ beton pietre şi rădăcini. Mintea aseamănă amintirile ochiului cu dorinţele mâinii. Lumina mă primeşte în teancul ei de foi. Ceea ce ştiu se topeşte îngheaţă toamna se stinge în aceeaşi fereastră mâna se cuibăreşte într-o piele mai rece. Trupul vibrează … Continuă lectura *** – Ghoerghe Crăciun →

Ceva, să intre prin fereastra albăo pasăre fără de cuib sau doaro pasăre cu aripa rănită măcar. Sau altă vietate, spre exempluo pasăre. Ceva rotund în orice cazși dacă are aripi va ști să-și zugrăveascăcântecul verde-n lemnul din pervaz. Desigur, este liberă să fieorice- un strigăt sau o piatră, sau nimic-Totu-i să intre prin fereastra … Continuă lectura Fereastră – Nicolae Turtureanu →

Ne istoviră anii cu-atâtea ceasuri mari.Femeile plecară spre cine știe unde.Bate un vânt, prietenii-s mai rari.Aceste drumuri unde vor răspunde?Aceste drumuri unde ne vor duce?Și cine șade-n noapte strigându-ne pe rând?O pasăre de mâine cu aripile cruceSe tot rotește-n gânduri de cine știe când.Ce dragoste de toamnă încerci să mai descui?Cadranele arată că nu mai … Continuă lectura Cadran de toamnă – Anghel Dumbrăveanu →

În cele din urmă ne despărțimde numele noastre,dar ele continuă cutremurate,să caute un trup,și, înspăimîntate, găsesc alte nume,ca niște neîndurători stăpîni,în tremurul lor, se văd imagini de odinioară,depărtate, în alte vieți, atinse de oboseli,și încep să cînte melodii sfîșietoare,ca toamnele în care iubirile se schimbă la fațăși chipurile nu se mai recunosc

Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuși urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Și-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine în grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aș fi-nvățat să stea în două labe,să sară cu tertipuri și drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeși calendarele cu file … Continuă lectura Timpul – Alexandru Andrițoiu →

Salut, amabil prinț îndoliatDe suferință și de îndoială,Ce porți cu morgă mantia de galăPe esplanada negrului palat. Ascultă: Miezul nopții a sunat,Iar umbra părintească și regalăVorbește c-a fost victimă fatalăÎntr-un incestuos asasinat. Ci du-te la Ofelia și spune-iCă viața-i legea crimei și-a minciuneiȘi lumea e-un imperiu de noroi; Iar cu ingenioasa ta fineță,Ucide-l pe Polonius … Continuă lectura Hamlet – Mihai Codreanu →

a fost explozie de aripirăzvrătite și de penaj febrilrupt de-nălțimi icar de miereaversă de luminăavalanșă solarăai fost chiar tu

să vii la noapte negreșit să-ți continui portretul îți strecor o pală de vânt printre șuvițele negre îți ascund un grain de beauté sub lobul urechii întâi nemișcată, apoi răsucindu-te-ncet în sensul invers acelor de ceasornic din nou și din nou inocenți Paradisul devine scrânciobul în care ne legănăm tu spune-mi ce-ți trece prin minte iar eu … Continuă lectura Portret de femeie – Varujan Vosganian →

Căprioare ușoare îmi aleargă prin vine.Te caută-n codrupe tine. Și-n umbra trupului tău se apleacă ușor :în sfârșit au ajunsla izvor.

O ajung din urmă și o întreb dacă este ea,,Eu sunt”, îmi răspunde, ,,Eu în carne și oase”.Observând-o atent, am dubii: este și nu este eaîn același timp. Și totuși seamănă.Mușc dintr-un măr și ea mușcă dintr-un alt măr. ,,Chiar aici am fost părăsit de o femeiecu ani în urmă, care semăna cu dumneata”.,,Chiar aici”, … Continuă lectura Aproape – Ovidiu Genaru →