Încă mai cred că viațaE ca un acvariuE ca ațaE un Joc, cum zice Poștariu! Xiphias gladius e PeșteleMoartea e cariuȘi viața curvește neAmăgește ne ispitește lePoreclește, cum zice Poștariu! Încă mai cred că moarteaZace ca viațaÎmpreună cu soarteaCa norul și ceațaZdrobiteStriviteFor you!Cum zice Poștariu.

Ne pierdem pașii ca un fluture aripilePașii mei au semănat sunete ce nu se-audAlergam ca un negru după umbra luiZiua pe umbrele nopții prin nisipul ud. Aș putea să fac un frumos colierDin acele zile pentru nimic pierduteCând soarele prețuia cât coiful unui pompierȘi eu eram o inițială printre alte sute. Cine se întreabă în … Continuă lectura Epilog – Horia Stamatu →

Pe cerul spuzit de diamante căi lacteeLiniști bune prin albăstrimi irizate,Sălcii despletite, smulse, pe ape aplecateȘi bănci îngropate în tăceri, singure pe alee. Umbre prin parc de seară strecurate -Umbre ce vor să plece și vor să steieȘi toamnă lovită cu spade de aramă - trofeeDe prin crengi de plopi și castane deșirate. Seara cu … Continuă lectura Peisaj – sonet – Stephan Roll →

Dimineaţa e o regăsire. Poemul meu începe. Vorbirea mea străbate ca un perforator. Asfalt pământ beton pietre şi rădăcini. Mintea aseamănă amintirile ochiului cu dorinţele mâinii. Lumina mă primeşte în teancul ei de foi. Ceea ce ştiu se topeşte îngheaţă toamna se stinge în aceeaşi fereastră mâna se cuibăreşte într-o piele mai rece. Trupul vibrează … Continuă lectura *** – Ghoerghe Crăciun →

Ceva, să intre prin fereastra albăo pasăre fără de cuib sau doaro pasăre cu aripa rănită măcar. Sau altă vietate, spre exempluo pasăre. Ceva rotund în orice cazși dacă are aripi va ști să-și zugrăveascăcântecul verde-n lemnul din pervaz. Desigur, este liberă să fieorice- un strigăt sau o piatră, sau nimic-Totu-i să intre prin fereastra … Continuă lectura Fereastră – Nicolae Turtureanu →

Ne istoviră anii cu-atâtea ceasuri mari.Femeile plecară spre cine știe unde.Bate un vânt, prietenii-s mai rari.Aceste drumuri unde vor răspunde?Aceste drumuri unde ne vor duce?Și cine șade-n noapte strigându-ne pe rând?O pasăre de mâine cu aripile cruceSe tot rotește-n gânduri de cine știe când.Ce dragoste de toamnă încerci să mai descui?Cadranele arată că nu mai … Continuă lectura Cadran de toamnă – Anghel Dumbrăveanu →

În cele din urmă ne despărțimde numele noastre,dar ele continuă cutremurate,să caute un trup,și, înspăimîntate, găsesc alte nume,ca niște neîndurători stăpîni,în tremurul lor, se văd imagini de odinioară,depărtate, în alte vieți, atinse de oboseli,și încep să cînte melodii sfîșietoare,ca toamnele în care iubirile se schimbă la fațăși chipurile nu se mai recunosc

Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuși urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Și-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine în grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aș fi-nvățat să stea în două labe,să sară cu tertipuri și drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeși calendarele cu file … Continuă lectura Timpul – Alexandru Andrițoiu →

Salut, amabil prinț îndoliatDe suferință și de îndoială,Ce porți cu morgă mantia de galăPe esplanada negrului palat. Ascultă: Miezul nopții a sunat,Iar umbra părintească și regalăVorbește c-a fost victimă fatalăÎntr-un incestuos asasinat. Ci du-te la Ofelia și spune-iCă viața-i legea crimei și-a minciuneiȘi lumea e-un imperiu de noroi; Iar cu ingenioasa ta fineță,Ucide-l pe Polonius … Continuă lectura Hamlet – Mihai Codreanu →

a fost explozie de aripirăzvrătite și de penaj febrilrupt de-nălțimi icar de miereaversă de luminăavalanșă solarăai fost chiar tu