de-acum trupul meu nu mai este al meuci doar al acestor femei străine care sporovăiesc într-unaîntr-o lume îndepărtată paralelă cu universul organelor meleși al paletei de cobalt din capul straniu al cobaltronuluipe harta acestor teritorii încă necunoscute poeziei românescria Hic sunt leones dar eu am fost pe aici înaintea voastrăca exploratorul din junglă între triburi … Continuă lectura Noi teritorii pentru poezie – Ion Zubașcu
Categorie: POEMUL SĂPTĂMÂNII
fata cu unghiile roase – George Almosnino
acum când ploaia se scurgeși când nimic nu îmi mai aduce aminteorele acelea vopsitefata cu unghiile roaseîmi apare înaintea ochilorseara pe sfârșiteși geamul de unde nu se mai văd farurileluminile ce se sting și se reaprinddin trei în trei secunde.
Aceasta e viața mea – Gellu Dorian
Aceasta e viaţa mea, o bucăţică de hîrtiefăcută cenuşă de un simplu chibrit lăsat la îndemăna copiilor, în spatele ei a cîntat tot timpul cinevaascuns într-o vioarăca într-o cîrciumă omul doldora de tristeţide care n-a avut niciodată nevoie, în faţa ei e încă un lung viitor trecutdespre care încerc să-mi aduc amintetocmai în clipa cînd … Continuă lectura Aceasta e viața mea – Gellu Dorian
balada împușcatului – Darie Magheru
cum stinsă-i demult cea din urmă țigarăși vinul de-aramă coclește-n paharciocni-vom prieteni ultima oarăpentru omul prea blond împușcat pe trotuar poate-o femeie cu părul de lunăși umeri fierbinți îl așteaptă-n zadarnu-i nimeni s-o știe nu-i nimeni să-i spunăcă omul pera blond fu-mpușcat pe trotuar poate-un copil avea drag și cumintecă mâinile-n moarte-a deschis parcă l-arfi … Continuă lectura balada împușcatului – Darie Magheru
Președintele – Nichita Danilov
Nu cumva, l-am întrebat pe președinte,aveți și dumneavoastră,ca și tânărul Stalin,două degetele lipite între ele la piciorul stângde-o pojghiță subțire – semnul Anticristului –ce pleacă din infinit șise întoarce-n infinit? Nu, mi-a răspuns zâmbind președintele.eu am lipite doar două degete la mâna dreaptă,cele cu care îmi fac cruce seara.Dar nu cred că-i acesta semnul,Și-apoi, n-am … Continuă lectura Președintele – Nichita Danilov
ce-a mai rămas? nimic. câinii, cărțile, înghețata, oamenii faini – Ruxandra Cesereanu
spune lumii că inima ta e la mine, niște cuvinte vechi de câțiva ani, scrijelite pe un zid roșcovan într-un oraș cu turn, undeva la mijloc de țară, am făcut o poză când am găsit cuvintele într-o seară de vară și poza aceea a rămas în telefon multe săptămâni, ca o broșă pe o rochie … Continuă lectura ce-a mai rămas? nimic. câinii, cărțile, înghețata, oamenii faini – Ruxandra Cesereanu
O viață bogată – Mihai Ursachi
De jur împrejur nălucire de ape,răstoace rotunde și rotitoareși glasul de îngeri răzbate aproape,din care izvoare, din care izvoare... Acuma din nou mă opresc la fântână,am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,un om rătăcit c-o pribeagă străină...am duce-n adâncuri o viață bogată. Acolo-s palaturi verzui și tăcute,cu turnuri de apă, statui de rusalce,făcliile … Continuă lectura O viață bogată – Mihai Ursachi
Singur si alb – Darie Novăceanu
Singur și alb, la după miezul-nopții,făcând să scapere asfaltul, scuturândprintr-un singur prelung nechezatîntunericul din arborii de pe trotuare,astfel l-am văzut, singur și alb. Singur și alb, înaintând fără grabăprin mijlocul orașului, păscând nedumerittrifoiul putred de pe tarabele norocului;cu șaua înflorată, singur și alb. Singur și alb, cu frâul liber,luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,bătând din copite … Continuă lectura Singur si alb – Darie Novăceanu
Seara de-atunci – Ştefan Baciu
Când seara înecase aguzii din gradinăȘi fânul, verde barbă, murea în luminiș,Ți-am dat, ofrandă rară, în galbena luminăSufletul – ca pe-o undă de soare și pietriș. Pădurea clătinase atâtea vise; însăNoi obosiți și totuși iluminați de ochiiCe îi simțeam aievea în fața noastră plânsă,Ne-nfioram de vânturi, abur ușor de rochii. Eu am tăcut deodată. În … Continuă lectura Seara de-atunci – Ştefan Baciu
Lumea nouă (amintire pentru tatăl meu) – Radu Vancu
Dar, deocamdată, lumea asta:lumea care a început cândvaîntre unşpe fără cinci şi unşpe şi cinciîn dimineaţa de noiembrie, cu strigătul tău micanunţând separarea definitivă a vertebrelorşi erecţia mecanică a spânzuraţilor. Lumea ta se sfârşea cu marele animal de lemn,cu piele aspră şi rece, în burta căruiaerai închis. Oameni pricepuţiau aşezat cu grijă în pământanimalul bej … Continuă lectura Lumea nouă (amintire pentru tatăl meu) – Radu Vancu









