În mintea mea s-a făcut amiază,În inima mea zi fără vântNicio pasăre nu traverseazăTrupul meu cel de pământ. Demult au fost vise și vorbe,Case care ne adăposteau.De pe atunci fântânile cu corbeDin brațele tale mă scoteau. Era o zi scurtă și săracăÎn care am șezut îmbrățișatiPe o bătaie repede de toacăCare trezește-n mănăstiri pe frați. … Continuă lectura Alt poem de dragoste – Savatie Baștovoi →

Peste zi și peste cap îmi vin năluci –se scaldă vesele în propriu-mi sângecâte una, ca-n joacă, face clăbucipe care tot ea îi culege și-i frângeBate vânt, bubuie oasele, se audecum ninge din aproape-n aproapede parcă toate roadele crudesătule-s de mine și-o să mă-ngroape –Va fi bine atunci-nici atunci –când nălucile putea-vor pătrundeîn pacea fumegând … Continuă lectura năluci – Ioan Moldovan →

Marea loveşte digul pe care în seara aceean-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udăluneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.Ne vom mulţumi să … Continuă lectura Digul – Octavian Paler →

Să jucăm comedia aceasta până la capăt-Noi între noi ne privim facem hazSaltimbanci de duzină sau actori de talentNici o deosebire toți participămToți inventăm penibile scheciuriFarse de două paraleȚopăim și dansămStrigăm behăim alergăm în hore sprințareTropote zgomote fluierăturiȘi printre ele pauze de masă și râseteȘi glume grosiereIar scena e plină de prafȘi de boarfele noastreȘi … Continuă lectura Atâtea distracții – Victor Felea →

Bate vântul peste întunecatele câmpii ale provincieiSingur, cufundat în muţenieScribul scuipă în propria-i călimară. O îndoială s-a furişat între psalmiO albă fantasmă trece prin încăpereAmintindu-ţi o oră de dragosteCe a trecut cândva peste tine ca o herghelie de cai în galop,Ca un tulbure val de ocean. Şi iată că stoluri de grauri te proclamă guvernator … Continuă lectura Bate vântul – Ion Cristofor →

De aici se poate vedea foarte bine:discret de tot ard aripile ei. O flacărăşerpuieşte printre degete,mai greu decât frumuseţea.Alături,o potârniche-i neclintire înaltă –o apropie alergarea sângelui meude tot ce se poate vedea.Bucurie este ochiul şi văzul ochiului ei.

Mă iubește-o cămașe.Albă, gingașă, mă-mbracă în dulce văpaie,Eu asud obosit, ea desface mătaseȘi-o port pe brațe-n odaie. Mă iubește-o cravată.De gâtul meu se atârnă și nu se desprinde.E roșie și roșul nu minteȘi veselă - o lumină e toată. Mă iubește-o haină.Mi se așază pe umeri, mă strânge.Stă pe inima mea și-i ascultă bătăile,Cântă pe … Continuă lectura Floare albastră – Barbu Cioculescu →

Când o să ştim o să murim de râs ca la un film pe care l-am văzut aseară a doua oară în acelaşi fel uimit din nou de cel pe care faţa ta pare să-l ceară din amintiri din toate acele feţe pe care le-ai bănuit de frumuseţe de ce să nu le laşi să-ţi … Continuă lectura prACTic – Răzvan Țupa →

Nu pot s-ajung la tine, Doamne !Dar știu c-auzi cum gem, cum plâng,Cum fură primăveri si toamne,Eu sub lumina ta mă stâng. Zadarnic mă străpunge fierul,Zadarnic prind a mă certa,Că nu mi-i dat ca să văd cerulPrin gaura din palma ta. Stând lângă viforul răscrucii,Nu știu cu sufletul meu ce-i:Sunt hoțul cel din dreapta cruciiSau … Continuă lectura Nu pot s-ajung – George Lesnea →

În grotele de jos se văd lumini,Aici se iau amprentele Ideii,Se spală creieri, umblă fariseii,Se împletesc de zor cununi de spini.Sus, în salonul Treizeci de arginți,E un conclav de voci grohăitoareCe judecă păreri, viziuni, popoare;Cocoșii cântă ca ieșiți din minți.Mai sus, în for, Pilat, șeful cel mare,Stă la o masă-ntre bărbații spâniCu ochi de mort … Continuă lectura Arhivele Golgotei (III) – Arcadie Suceveanu →