În cele din urmă ne despărțimde numele noastre,dar ele continuă cutremurate,să caute un trup,și, înspăimîntate, găsesc alte nume,ca niște neîndurători stăpîni,în tremurul lor, se văd imagini de odinioară,depărtate, în alte vieți, atinse de oboseli,și încep să cînte melodii sfîșietoare,ca toamnele în care iubirile se schimbă la fațăși chipurile nu se mai recunosc

Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuși urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Și-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine în grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aș fi-nvățat să stea în două labe,să sară cu tertipuri și drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeși calendarele cu file … Continuă lectura Timpul – Alexandru Andrițoiu →

Salut, amabil prinț îndoliatDe suferință și de îndoială,Ce porți cu morgă mantia de galăPe esplanada negrului palat. Ascultă: Miezul nopții a sunat,Iar umbra părintească și regalăVorbește c-a fost victimă fatalăÎntr-un incestuos asasinat. Ci du-te la Ofelia și spune-iCă viața-i legea crimei și-a minciuneiȘi lumea e-un imperiu de noroi; Iar cu ingenioasa ta fineță,Ucide-l pe Polonius … Continuă lectura Hamlet – Mihai Codreanu →

a fost explozie de aripirăzvrătite și de penaj febrilrupt de-nălțimi icar de miereaversă de luminăavalanșă solarăai fost chiar tu

să vii la noapte negreșit să-ți continui portretul îți strecor o pală de vânt printre șuvițele negre îți ascund un grain de beauté sub lobul urechii întâi nemișcată, apoi răsucindu-te-ncet în sensul invers acelor de ceasornic din nou și din nou inocenți Paradisul devine scrânciobul în care ne legănăm tu spune-mi ce-ți trece prin minte iar eu … Continuă lectura Portret de femeie – Varujan Vosganian →

Căprioare ușoare îmi aleargă prin vine.Te caută-n codrupe tine. Și-n umbra trupului tău se apleacă ușor :în sfârșit au ajunsla izvor.

O ajung din urmă și o întreb dacă este ea,,Eu sunt”, îmi răspunde, ,,Eu în carne și oase”.Observând-o atent, am dubii: este și nu este eaîn același timp. Și totuși seamănă.Mușc dintr-un măr și ea mușcă dintr-un alt măr. ,,Chiar aici am fost părăsit de o femeiecu ani în urmă, care semăna cu dumneata”.,,Chiar aici”, … Continuă lectura Aproape – Ovidiu Genaru →

Mă bucur de neînsemnătatea mea în fiecare zori de zi odată cu prima rază de soare îmi zic că-i bine să fii un om de rând care trece pe-o stradă oarecare pe sub umbra copacilor și ei anonimi e-o putere neștiută în a te ține de-o parte în a nu fi mai mult decât unul … Continuă lectura Neînsemnătate – Constantin Abăluță →

El stă la o masă și taceși totuși îmbătrânește mereuNimic nu face, puțină apă bea, puțină pâine mănâncăși totuși îmbătrânește mereuNimic nu vede, ațipește continuuîn fața unei ilustrate poștaleși totuși îmbătrânește mereuNimic nu simte, camera e închisă ermeticși totuși îmbătrânește mereuNimic nu gândește, doarme, se trezește, adoarmeși totuși îmbătrânește mereuImposibilul, absurdul, realul,Supranaturalul, universul, haoticul !și … Continuă lectura Imposibil – Magda Cârneci →

Cândva am să înalţ un zmeu, Scrisoare către Dumnezeu, Să-i scriu că uneori sunt trist, Dar cred în El şi cred în Crist, Să-i scriu că sunt printre cei vii, Să-i scriu că fericit voi fi, Că nu-s deştept dar nici prea prost, Să-i scriu că sănătos am fost, C-a fost uşor, a fost şi … Continuă lectura Cândva – Horaţiu Mălăele →