Se adâncesc, Iolanda, spre părințiPuternicele porți.Și tot mai greu ne-om strecura, cuminți,Cu fiece trezire mai spre morți. Cum în uitate părăsite galeriiMinerii mai răzbat,Insinuați prin furci de brad târziiPe care globul s-a culcat. Suntem frumoși și tineri, ne iubimȘi încă vastul pragNe-ngăduie sărutul anonimRememorat în brad, în nuc, în fag. Dar nu cunoști că m-am … Continuă lectura Gimnast la inele – Ilie Constantin →

Închis prin odăițe adânci și suferinde,Îmbrățișam - spre ziuă - pe câte-un pat îngust,Femei adolescente, dar màture la bust,Privat de-ale iubirii repere și merinde. Stătea un aer jilav, și rar, și fără gust,Trăgând brumate pleoape de abur pe oglinde:Și ceas de ceas, un cinic destin părea că vindeLa un mezat de silă un inedit din … Continuă lectura Tristis amor – Romulus Vulpescu →

41 m-a prins alergînd după un loc de muncăla 41 de ani îți dai seamacă nu te mai poate ajutanici o diplomă nici o biografienici o medalie nici o bibliografie în 40 de ani poți facecam totce se poate face într-o viață de omte naști înveți îți iei bacu’ absolvești facultatea susții doctoratulscrii publici traduci ești … Continuă lectura PostRIDURI – Mihail Vakulovski →

de-acum trupul meu nu mai este al meuci doar al acestor femei străine care sporovăiesc într-unaîntr-o lume îndepărtată paralelă cu universul organelor meleși al paletei de cobalt din capul straniu al cobaltronuluipe harta acestor teritorii încă necunoscute poeziei românescria Hic sunt leones dar eu am fost pe aici înaintea voastrăca exploratorul din junglă între triburi … Continuă lectura Noi teritorii pentru poezie – Ion Zubașcu →

acum când ploaia se scurgeși când nimic nu îmi mai aduce aminteorele acelea vopsitefata cu unghiile roaseîmi apare înaintea ochilorseara pe sfârșiteși geamul de unde nu se mai văd farurileluminile ce se sting și se reaprinddin trei în trei secunde.

Aceasta e viaţa mea, o bucăţică de hîrtiefăcută cenuşă de un simplu chibrit lăsat la îndemăna copiilor, în spatele ei a cîntat tot timpul cinevaascuns într-o vioarăca într-o cîrciumă omul doldora de tristeţide care n-a avut niciodată nevoie, în faţa ei e încă un lung viitor trecutdespre care încerc să-mi aduc amintetocmai în clipa cînd … Continuă lectura Aceasta e viața mea – Gellu Dorian →

cum stinsă-i demult cea din urmă țigarăși vinul de-aramă coclește-n paharciocni-vom prieteni ultima oarăpentru omul prea blond împușcat pe trotuar poate-o femeie cu părul de lunăși umeri fierbinți îl așteaptă-n zadarnu-i nimeni s-o știe nu-i nimeni să-i spunăcă omul pera blond fu-mpușcat pe trotuar poate-un copil avea drag și cumintecă mâinile-n moarte-a deschis parcă l-arfi … Continuă lectura balada împușcatului – Darie Magheru →

Nu cumva, l-am întrebat pe președinte,aveți și dumneavoastră,ca și tânărul Stalin,două degetele lipite între ele la piciorul stângde-o pojghiță subțire – semnul Anticristului –ce pleacă din infinit șise întoarce-n infinit? Nu, mi-a răspuns zâmbind președintele.eu am lipite doar două degete la mâna dreaptă,cele cu care îmi fac cruce seara.Dar nu cred că-i acesta semnul,Și-apoi, n-am … Continuă lectura Președintele – Nichita Danilov →

spune lumii că inima ta e la mine, niște cuvinte vechi de câțiva ani, scrijelite pe un zid roșcovan într⁠-⁠un oraș cu turn, undeva la mijloc de țară, am făcut o poză când am găsit cuvintele într⁠-⁠o seară de vară și poza aceea a rămas în telefon multe săptămâni, ca o broșă pe o rochie … Continuă lectura ce⁠-⁠a mai rămas? nimic. câinii, cărțile, înghețata, oamenii faini – Ruxandra Cesereanu →

De jur împrejur nălucire de ape,răstoace rotunde și rotitoareși glasul de îngeri răzbate aproape,din care izvoare, din care izvoare... Acuma din nou mă opresc la fântână,am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,un om rătăcit c-o pribeagă străină...am duce-n adâncuri o viață bogată. Acolo-s palaturi verzui și tăcute,cu turnuri de apă, statui de rusalce,făcliile … Continuă lectura O viață bogată – Mihai Ursachi →