Te furișezi în vară ca vulpea într-un lan
ce-și crede prada încâlcită-n grâne
amușinezi ca un de cârpe câine
și foamea-ți crește cât în veac un an
Și-o să mai crească fără doar și poate
și-o să mai scadă poate mai spre seară
când din neghină grâul s-ar socoate
lăsând virtuții coaja ei amară
să răsădească lujer dimineții
și floarea cărnii să îmbobocească.
De dincolo de gard se-nghesuie scaieții
și îți croiesc coroană din ciulini și iască.
BIBLIOTECA LUI DIUS 