Într-o noapte naltă-noapte,La o apă de fântânăCum veneai albă de lună,Cum treceai îngândurată,Numa-n dragoste îmbrăcată,Ți-ai lovit gura de pruni,Umerii de-un măr domnesc,Mijlocul ca de nuiaȚi s-a frânt de mâna mea,Dar ce floare ți-a lovitSufletul de ți-a oftatDe-am rămas înjunghiatȘi de tine-nmărmurit?

Dinspre rai în lumină se scurgAspre păcate, statui de răcoare,Frumoși ca un cântec suntem în amurgȘi singură-n sânge tristețea mai doare; Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,În cai și în zboruri iubim nebunia,E noaptea tăcerii și nu pot să strigCă-n rănile nopții dospește Vecia.

(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y) Anume gând ne rupe uneori Bogat în ploi cu urme de pământ Cântecul uitat de-atîtea ori De câte ori ne cheamă-un dor de vânt… E tulbure pădurea ca un mit Fără poveri de-armuri patriarhale Galopul calului de coama lui umbrit Hohot temător coboară-n vale Idolul … Continuă lectura 18 – Laurenţiu Ulici →

Sunt pe plajă Nisipul ia forma omoplaților mei Iar tu deasupra te decupezi pe cer ca și cum te-aș vedea printr-un imens vizor Te apleci și aerul dintre noi devine tot mai greu Voi înfige adânc mâinile în nisip agățându-mă de el Pământul se învârte cu noi iar eu cu soarele în păr. Voi asfinți … Continuă lectura Marea – Floarea Țuțuianu →