Doamne,de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte,printre pastile roz şi albastre,un sanatoriu cu miros puternic de bradşi covoare moi,cu doamne cochete şi nevrozatede conflicte plăcute, mici, conjugale.De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul,o răpăială de ploaie de vară,o nevroză ca o mătase,după care eşti şi mai iubită;o nevroză ca un abur de muşeţel,după … Continuă lectura Elegie – Mariana Marin →