în piața mare a venit o fanfară deși nu-i sărbătoare nu e chiar niciun sfânt și e lucru ciudat că azi prima oară nu se văd nici alămuri și nici tobe nu sânt în piața mare vin cântăreții și lumea se-adună să vadă ce vor dar ceva e ciudat căci ei interpreții nu și-au adus … Continuă lectura fanfara – Horia Gârbea →

Înmiresmează-mi barba și resfir-ope piept cu leneș pieptene de osca pe un caier (alb?) de merinosși-apoi să stăm de taină musafiro:ci nu despre mărgeanul ca porfiro-gheniții de velit și veninos- albastrului aduce-vom prinos:dolce color d'oriental zaffiro! Azvârle-n cer o mână de turcoazeși lasă-le să plouă (dacă oazevoiești să-ți umple ochiul arăbesccu umbre și havuzuri) pe … Continuă lectura Sonet – Șerban Foarță →

De-ar fi să-mi lase ziua o piatră într-o cutieȘi-un fluture de aur pe geam ca un vitraliuDe-ar fi să-mi lase noaptea o mână de cristaleDin țurțurii de febră, – din visuri o păpușăDe-ar fi să am obiecte ce-n inimă au viațăȘi gânduri în mătase și amintiri în sticlăDin vizitele tale aș vrea brățări de sângeColierul … Continuă lectura Materializări – Max Blecher →

Copiii spun e toamnă e toamnă într-adevărsoarele își depune cu duioșie trompeta și miereape tufele de răsură ce cad în genunchi e toamnă e toamnăaltora le aparțin bucuriile aromele nucilor coaptemie mi se cuvine această necuprinsă tăcere săratănăscând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploilenăscând cupe de ceață pentru dulcea sărbătoare de nuntăîn patul … Continuă lectura Altora – Petre Stoica →

Încă mai cred că viațaE ca un acvariuE ca ațaE un Joc, cum zice Poștariu! Xiphias gladius e PeșteleMoartea e cariuȘi viața curvește neAmăgește ne ispitește lePoreclește, cum zice Poștariu! Încă mai cred că moarteaZace ca viațaÎmpreună cu soarteaCa norul și ceațaZdrobiteStriviteFor you!Cum zice Poștariu.

Ne pierdem pașii ca un fluture aripilePașii mei au semănat sunete ce nu se-audAlergam ca un negru după umbra luiZiua pe umbrele nopții prin nisipul ud. Aș putea să fac un frumos colierDin acele zile pentru nimic pierduteCând soarele prețuia cât coiful unui pompierȘi eu eram o inițială printre alte sute. Cine se întreabă în … Continuă lectura Epilog – Horia Stamatu →

Pe cerul spuzit de diamante căi lacteeLiniști bune prin albăstrimi irizate,Sălcii despletite, smulse, pe ape aplecateȘi bănci îngropate în tăceri, singure pe alee. Umbre prin parc de seară strecurate -Umbre ce vor să plece și vor să steieȘi toamnă lovită cu spade de aramă - trofeeDe prin crengi de plopi și castane deșirate. Seara cu … Continuă lectura Peisaj – sonet – Stephan Roll →

Dimineaţa e o regăsire. Poemul meu începe. Vorbirea mea străbate ca un perforator. Asfalt pământ beton pietre şi rădăcini. Mintea aseamănă amintirile ochiului cu dorinţele mâinii. Lumina mă primeşte în teancul ei de foi. Ceea ce ştiu se topeşte îngheaţă toamna se stinge în aceeaşi fereastră mâna se cuibăreşte într-o piele mai rece. Trupul vibrează … Continuă lectura *** – Ghoerghe Crăciun →

Ceva, să intre prin fereastra albăo pasăre fără de cuib sau doaro pasăre cu aripa rănită măcar. Sau altă vietate, spre exempluo pasăre. Ceva rotund în orice cazși dacă are aripi va ști să-și zugrăveascăcântecul verde-n lemnul din pervaz. Desigur, este liberă să fieorice- un strigăt sau o piatră, sau nimic-Totu-i să intre prin fereastra … Continuă lectura Fereastră – Nicolae Turtureanu →

Ne istoviră anii cu-atâtea ceasuri mari.Femeile plecară spre cine știe unde.Bate un vânt, prietenii-s mai rari.Aceste drumuri unde vor răspunde?Aceste drumuri unde ne vor duce?Și cine șade-n noapte strigându-ne pe rând?O pasăre de mâine cu aripile cruceSe tot rotește-n gânduri de cine știe când.Ce dragoste de toamnă încerci să mai descui?Cadranele arată că nu mai … Continuă lectura Cadran de toamnă – Anghel Dumbrăveanu →