
(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y)
Anume gând ne rupe uneori
Bogat în ploi cu urme de pământ
Cântecul uitat de-atîtea ori
De câte ori ne cheamă-un dor de vânt…
E tulbure pădurea ca un mit
Fără poveri de-armuri patriarhale
Galopul calului de coama lui umbrit
Hohot temător coboară-n vale
Idolul de lemn mai arde încă
Lîngă-o mână de femeie vinovată
Mărul frânt de patimă adâncă
Nerotund rămâne ca o pată,
Ora cade – abrupt până la nume
Pe-un trup cândva dogoritor
Roiuri de uitări uitate-anume
Te deplâng în frigul unui cor
Umbra fără trup mai are-un drum
Vântul cade negru ca un fum…