18 – Laurenţiu Ulici

(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y)

Anume gând ne rupe uneori

Bogat în ploi cu urme de pământ

Cântecul uitat de-atîtea ori

De câte ori ne cheamă-un dor de vânt…

E tulbure pădurea ca un mit

Fără poveri de-armuri patriarhale

Galopul calului de coama lui umbrit

Hohot temător coboară-n vale

Idolul de lemn mai arde încă

Lîngă-o mână de femeie vinovată

Mărul frânt de patimă adâncă

Nerotund rămâne ca o pată,

Ora cade – abrupt până la nume

Pe-un trup cândva dogoritor

Roiuri de uitări uitate-anume

Te deplâng în frigul unui cor

Umbra fără trup mai are-un drum

Vântul cade negru ca un fum…

Lasă un comentariu