Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –şi încă o noapte, Izabela, va fi a dreptăţii, a nisipurilor(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă). Şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,şi pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porţi. Spera să sejoace mai frumos … Continuă lectura Dormi, dragostea mea – Virgil Mazilescu →

Copac uscat în plină toamnăNimeni nu știe că nu te-ai mai trezi,Te desfrunzești cu cei vii deodatăDar mort în fiecare zi. Fluieră vântul prin rămurișul sterpCa și ceilalți te desfășori sub stele,Copac uscat eu nimănui nu spunCă tu ești mort în codrul existenței mele. Azi-noapte te-am văzut sleitcum te ștergeai de lacrimi cu degetele goale,Nechezul … Continuă lectura Ar fi mai bine – Ioan Alexandru →

Un cântec fără moarte aş vrea să cânt:Corabie cu pletele-n furtună,Ca să plutim fanatici împreună,Dumnezeieşte-ntraripaţi de vânt! Un cântec printre ani şi un descânt,Pe care-n raza galbenă de lună,Înlănţuiţi în tânără cunună,Să-l cânte-ndrăgostiţii pe pământ. Atunci cu braţul rece mă vei strânge,Acelaşi pescăruş în larg va plânge,Melancolia va luci stelar. Pe marginea de umbră a … Continuă lectura Cununa Ariadnei – Dan Botta →

!dormeam sub Pomul Vieţii, rainic Pomn,când s-a-ndurat în mine Sfântul Domnşi trupul de genune mi-a deschisrănindu-mă adânc în somn şi-n vis şi te-am pierdut, femeia mea, de cumcu ochiul meu de rană te văzum,streină sfântă precât Sfântul Domnde-acum, de-acum numai în vis şi-n somn, izvorâtoarea mea de crunt haviz,de-acum, de-acum numai în somn şi-n vis,streină … Continuă lectura Jeu d’amour (In somno) – Cezar Ivănescu →

Tu ți-ai strecurat cîntecul în mineÎntr-o dup-amiază, cîndFereastra sufletului zăvorîtă bineSe deschisese-n vînt,Fără să știu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată,Sertarele, cutiile, covoarele,Ca o lavandă sonoră. Iată,Au sărit zăvoarele,Și mînăstirea mi-a rămas descuiată. Și poate că nu ar fi fost nimicDacă nu intra să sape,Cu cîntecul, și degetul tău cel mic,Care … Continuă lectura Morgenstimmung – Tudor Arghezi →

Călugărița își dezlegă jurământul;acum începe masacrul și frica.să fii ceea ce nu ești nu este ușor.dar să fii ceea ce ai devenit este cumplit.un înger pe care îl văd îmi taie drumul.un înger pe care nu il vădîmi dăruiește vasul de fierpe care să îl umplu cu sânge.un înger, bolnav, îmi spunecă iubirea și ura … Continuă lectura Jurământul – Angela Marinescu →

Era o ploaie al cărei țipăt ne pătrundea durerosca miorlăitul pisicilor noaptea pe acoperiș.Fiecare picătură fărâma departe un luminiș,și sufletul ne rămânea zid de toamnă aplecat și ros. Simțeam sfârșindu-se în noi o tinerețe chinuită.Amintiri din copilăria tristă veneau ca niște țipete adânci și grave.Vedeam viața: o fereastră cernită,și glasul tău: privirea unei păsări bolnave. … Continuă lectura Elegie – Ilarie Voronca →

Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,Din care cavalerul e dus în cruciadă.Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă.Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel. Ah, surlele sonore din zilele de pradă! S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițeriiȘi-au devenit postume chitarele truvere.Prin bolți, ruina-și cântă fatalul "miserere".Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii. … Continuă lectura Corespondențe – Benjamin Fundoianu →

Doi ochi de sticlă mă făceau să sufărLa Ceainăria Serii de pe cheiuri.Tu, mare,-ți vezi și-acum de obiceiuri,Te legeni încă, lujer de nenufăr. Am cunoscut la Danzig o femeie.Privea absent ca-n “Crimă și pedeapsă”.Ori soarele, ori melcul de pe coapsăa-ntors-o către mine dinspre-alee. Și-a ridicat ciorapul; îmi zâmbise –și-am zăbovit sub firma violetăa după – … Continuă lectura Am cunoscut la Danzig o femeie… – Ion Caraion →

Mă duce dorul către umbre iară,străbune codru, vechiul meu Alcide,cu gure dulci m-au sărutat silfide,m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară. Nu-s astre-n cer câte visez iubi,nu-i noapte-atâta câtă ard să port,departe-s, vai, de-al veșniciei cort;în umbra lui regească vrere-aș fi! Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,s-a istovit al tinereții pas...Din focul clipei … Continuă lectura Soledad – Emil Botta →