În frunza de cucută amarăîmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamăde moarte mă pătrunde,cum vă privesc pe malul mării de secară,flori de mac. Aş vrea să vă cuprind,că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţiîmi par urzitedin spuma roşiea unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. Aş vrea să vă culeg în braţefeciorelnicul avant,dar vi-e atât de fragedă … Continuă lectura Flori de mac – Lucian Blaga →

Eu sînt un trist tovarăș de călătorienu beau nu mănînc nu privesc pe fereastrădin cînd în cînd îmi scot batista uriașăși timp de jumătate de zi îmi șterg ochelariifumurii eu sînt cel mai trist tovarăș de călătorienu vorbesc niciodată pe întunericvalizele mele sînt mici și pătratepardesiul meu e foarte subțireși se topește încet în cuier … Continuă lectura Eu sînt un trist tovarăș de călătorie – Matei Vișniec →

Credeam că suntem înțeleși în veșnicie,înlăturând cuvintele de alții mințite,schimbând în sărutare sufletele alipite,chiar suferința întregind o sfântă bucurie.Sortiți a fi legați din alte vieți,ne-apropiase peste lume o simțire mai firească,în mine zâmbetul tău trebuie să înflorească,amurg îngenuncheasem albei dimineți.Mâinile până-n inimă au mângâiat.Privirea în privirea ta oglindea dorul.Îmi erai liniștea și iți trăiam fiorul,miruind … Continuă lectura Cântec de dragoste moartă – Adrian Maniu →

Aștept un deal tihnit, păscut de vite,Din cornul lor să cadă flori pălite,Un praf încet și urmă de copite,Grânele dulci aproape pârguite. Aștept cu ochii-nchiși căruțe goaleSă treacă hurducându-se la vale,Copil în zdruncin, fete fără poale,În gârla verde cai să le țesale. Fântâni zăcute, negre de bătrâne,Salcâmi sărați cu setea unui spâne,Privirea mea le-ngroapă laolaltă. … Continuă lectura E înflorită lintița pe baltă – Constanţa Buzea →

Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –şi încă o noapte, Izabela, va fi a dreptăţii, a nisipurilor(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă). Şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,şi pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porţi. Spera să sejoace mai frumos … Continuă lectura Dormi, dragostea mea – Virgil Mazilescu →

Copac uscat în plină toamnăNimeni nu știe că nu te-ai mai trezi,Te desfrunzești cu cei vii deodatăDar mort în fiecare zi. Fluieră vântul prin rămurișul sterpCa și ceilalți te desfășori sub stele,Copac uscat eu nimănui nu spunCă tu ești mort în codrul existenței mele. Azi-noapte te-am văzut sleitcum te ștergeai de lacrimi cu degetele goale,Nechezul … Continuă lectura Ar fi mai bine – Ioan Alexandru →

Un cântec fără moarte aş vrea să cânt:Corabie cu pletele-n furtună,Ca să plutim fanatici împreună,Dumnezeieşte-ntraripaţi de vânt! Un cântec printre ani şi un descânt,Pe care-n raza galbenă de lună,Înlănţuiţi în tânără cunună,Să-l cânte-ndrăgostiţii pe pământ. Atunci cu braţul rece mă vei strânge,Acelaşi pescăruş în larg va plânge,Melancolia va luci stelar. Pe marginea de umbră a … Continuă lectura Cununa Ariadnei – Dan Botta →

!dormeam sub Pomul Vieţii, rainic Pomn,când s-a-ndurat în mine Sfântul Domnşi trupul de genune mi-a deschisrănindu-mă adânc în somn şi-n vis şi te-am pierdut, femeia mea, de cumcu ochiul meu de rană te văzum,streină sfântă precât Sfântul Domnde-acum, de-acum numai în vis şi-n somn, izvorâtoarea mea de crunt haviz,de-acum, de-acum numai în somn şi-n vis,streină … Continuă lectura Jeu d’amour (In somno) – Cezar Ivănescu →

Tu ți-ai strecurat cîntecul în mineÎntr-o dup-amiază, cîndFereastra sufletului zăvorîtă bineSe deschisese-n vînt,Fără să știu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată,Sertarele, cutiile, covoarele,Ca o lavandă sonoră. Iată,Au sărit zăvoarele,Și mînăstirea mi-a rămas descuiată. Și poate că nu ar fi fost nimicDacă nu intra să sape,Cu cîntecul, și degetul tău cel mic,Care … Continuă lectura Morgenstimmung – Tudor Arghezi →

Călugărița își dezlegă jurământul;acum începe masacrul și frica.să fii ceea ce nu ești nu este ușor.dar să fii ceea ce ai devenit este cumplit.un înger pe care îl văd îmi taie drumul.un înger pe care nu il vădîmi dăruiește vasul de fierpe care să îl umplu cu sânge.un înger, bolnav, îmi spunecă iubirea și ura … Continuă lectura Jurământul – Angela Marinescu →