„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
ce iarnă tăcutăși ce voluptoasă singurătatea acestui suflet- felinarele felinarele -cu lacrima înghețată pe sticlăaș vrea să alergpână la strada cu numele meusă-i sparg caldarâmulși să dezgrop un copilpentru că e iarnăși copacii ridică-n picioareatâtea schelete.
Te voi aștepta în capul străzii,De-oi veni cândva sau poate într-un an…Te voi număra în fire de frezii,Cum stăteai cândva desculță pe geam. De te vei opri la mine pe umăr,Poate-mi vei șopti de care lumi știam.Amintește-mi doar ce rochie de nufărSoarele-o ardea și cât ne mai iubeam. Te voi aștepta pe digul de piatră,Ce-a … Continuă lectura Queimada – Adrian Berinde
Volumul cuprinde ultimele piese din punct de vedere cronologic din creația dramaturgului (4 comedii și o dramă istorică).1.”Pericle” este o piesă a cărei paternitate a fost contestată în tot sau în parte. Totuși, ea cuprinde unele motive care apar și în alte piese, chiar dacă prezintă discontinuități în derularea firului narativ/dramatic. Destinul eroinei, Marina (un … Continuă lectura Opere (8) – William Shakespeare
Tăcere, oameni buni!azi noapte este noaptea nopților,hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselorși sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus. Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,ssst, tăcere!Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi,pe alee sunt braziși lumea-i ascunsă în cripte,ssst, tăcere!În balonul orașului mârâie vântulînchis și tăcutbalonul se sparge,toți hoții se aruncă … Continuă lectura Ăia din noapte – Gherasim Luca
Volumul reunește două dintre comediile Marelui Will destul de diferite între ele.Prima, “Nevestele vesele din Windsor”, este o comedie de moravuri. Ea îl are în primplan pe Falstaff, un personaj recurent în piesele shakespeariene, personaj care aici este foarte bine conturat. Dacă fizicul său trădează lăcomia, comportamentul său dezvăluie viciile sale de caracer: fanfaronadă, trufie, … Continuă lectura Nevestele vesele din Windsor. Cum vă place – William Shakespeare
Când vreau foarte tare săvorbesc cu mama meaiau autobuzul și cobor într-unmic sat de pegranițădau roată autogăriipe unde treceam defiecare dată cândveneam acasă.Acolo aș fi putut-o întâlniși acumdacă mama mea ar mai fiîn viațăzeci de bătrânele însala de așteptare dinacel mic sat de pegranițăvorbind între elecu mâinile pegenunchiîmi plimb ochii de la una laaltadeși știu … Continuă lectura Într-un sat pe graniță-Dumitru Crudu
Am venit aici să stau cu tineÎn cristalul iernii,Ca-n vitralii vechi, perechi de regi lângă regine.Perechi de regi lângă regine. Numărat-am arborii, egalii,Pân' la casa ta,Era zăpadă falnică, vrăjită ca-n baladă,Era, era zăpadă.***Şi-am bătut în poartă, lemnul rece,Peste tot, absenţa ca o nouă şi totală iarnă,Vântul rece nicăieri, vântul rece nicăieri. Cu mâinile-amândouă-am luat zăpadă … Continuă lectura Cântec de iarnă – Nicu Alifantis
Am citit, cred, cam toate cărțile lui Milan Kundera. De altfel, e unul din scriitorii mei preferați. Spre sfârșitul carierei (vieții), în cazul ultimelor cărți, am remarcat tendința de a abandona structura bogată, textura consistentă a romanelor care l-au consacrat. Ultimele romane păstrează însă din marile teme sau motive ale creației sale, chiar în situația … Continuă lectura Sărbătoarea neînsemnătății – Milan Kundera
"Bea voios şi ospăta..." El de măriri deşerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvneşte, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toţi îi miluieşte, cunună, creştinează. Dar armele iubeşte şi caii, des vânează,Şi-mbelşugata-i viaţă îşi toarce firul lin,Mărinimos şi darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece şi bea şi ospătează. … Continuă lectura Înţeleptul – Mateiu Ion Caragiale
Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin? Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,Şi-n mine plânge-un cântec fără grai,- Aşa cum într-un vechi amurg pe RinCânta pe-o stâncă zâna Lorelei. Dar cântecul, de l-am ştiut demult,Să-l spun acum nu ştiu, ştiu să-l ascult.Nu pot să-l cânt, dar cântă-n mine-acum,Aşa cum apa curge lung, sau cumClipetşe-o stea, … Continuă lectura Lied – Alexandru Philippide
