„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
Ca iede de căprioară, gingașe,așa zburdă fetele prin grădină,cum le văd, trecutul mi se arată,respir mireasma pielii tale,și doar apoi îmi fulgeră-n mintecă nu ești aici. Ba ești: un bun amica amintit că ieri-noapte te-a zăritîn grădină, cum vântul săltaseflorile de liliac din poala ta!Moartea te-a smuls din suferință,dar te găsesc în chip de LunăPlină,când … Continuă lectura Sonată de grădină – Tompa Gabor
Marlboro de Sarajevo se referă la țigările fabricate dintr-un tutun special cultivat în jurul capitalei bosniace și care, din acest motiv, aveau o savoare aparte. Jergovic este un scriitor bosniac de limbă croată care este publicat pentru prima dată la noi cu acest volum de schițe. Sunt proze de mică întindere, tușe ce vor să … Continuă lectura Marlboro de Sarajevo – Miljenko Jergović
Nu te mai pot aștepta Nu mai am vreme. Ca o desfrânată mă voi purta Când vor veni Cavalerii totali. Somnul, abisul Întunericul desăvârșit. Ce curtezani pătimași Vor fi ei. Fără egal. Fără egal îmbrățișările lor, amestec desăvârșit De grație și ferocitate.
eram realmente încântat presimțeam la refuz că o să ne citim mângâietor mușcăturile cicatrizate cu tot dragul și empatia până la cuțite eu hoțul de foc al zeilor pentru bucuria celor mici ea dăruitoarea cu toate tristețile demente ale zădărniciei a plecat mai e o speranță mor aici și se simte de ne scoatem ochii
Un orășel maghiar contemporan de provincie intră în febra așteptării baronului BélaWenckheim, aflat la o vârstă venerabilă, care se născuse și își petrecuse adolescența aici, dar emigrase împreună cu familia sa în Buenos Aires (unde la un moment dat ar fi avut o întâlnire cu însuși cel ce avea să devină Papa Francisc). Sosirea acestuia … Continuă lectura Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim – László Krasznahorkai
creierul meu friguros e nebraskacreierul meu din gumă de mestecat prin el trec accelerând marfarelepline cu crime pe care aş fi putut să le fac mecanicii au chipuri albastre şi straniisub prelate rugoase băieţii negri fac orice ca să scape de melasă şi bicivisează Nordul şi cerul ca o crustă de rac marfarele lungi ca … Continuă lectura creierul meu friguros e nebraska – Ştefan Manasia
O vreme somnul a intrat pe aceeași poartă,în mine și în ea,pe aceeași poartă au intrat bucuria,spaima,gustul, mirosul, moliciunea cireșelor.Greutatea mea era greutatea ei,unghiile mele, unghiile ei,aerul meu, aerul ei,amîndouă visam același vis,eram una:o femeie care se plimbăsingurăpe străzi, cu trenul, cu autobuzul.
