E târziu... Tristețe sură Cât privirile coprind; De pe ramuri frunze palizi Se desprind. Plânge mut și stins pământul; Pe câmpie, nici o floare, Stoluri, stoluri, pleacă păsări Călătoare. Bolta cerului, odată Lac albastru de lumină, E de norii de aramă Toată plină. Și pe vale cât de jalnic Auzi murmur de izvoare. E pustiu... … Continuă lectura Toamna – Alexandru Petroff →