„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
E-o linişte plătită-atât de scumpŞi e o pace de sorginte sfântăDe se aude tăinuit cum cântăMătasea în ştiuleţii de porumb. Colinele se-ntunecă de cai,Amărăciunea toamnei reînvieŞi cade sufletul din ciocârliePecetluind ţâţânile din rai. Dinspre poteci de purpură subţireSe cântă imnul nunţilor de cerbi,Cerboaice senzuale fată-n ierbiŞi reîncep legende să respire. Orfeu, curând, va fi răpit … Continuă lectura Hipnoză de toamnă – Adrian Păunescu
Evului Mediu european i-a fost atribuit adeseori caracterizarea de “întunecat”, deși universitățile care începeau să apară, mănăstirile și curțile regale au fost locuri în care artiști și oameni de știință și-au găsit adeseori impulsul creator.În sec. XIX a fost descoperit în sudul spațiului germanic un manuscris datând de la începutul sec. XIII și care a … Continuă lectura Carmina Burana
În toamna aceea Ioana Mariaam cunoscut cele mai triste seri din lume. Erau sericând luna începea să se ridice pe cer,haotică.Până la miezul nopții mai erau două oreși mie mi-era dor de tine Ioana Maria. Au fost seri când îmi era dor de tinecum le e dor somnambulilor de lunăși în alte sericum le e … Continuă lectura În toamna aceea – Geo Bogza
Lumina zilei către apusca o frunză tremură-n vânt.Am prea multe de spusși – nici un cuvânt.
Printre poeții lirici sau mistici persani, care au reușit să toarne în forme fixe specifice expresii poetice de o sensibilitate aparte, Firdousi (935 – 1025) se distinge ca un creator epic prin excelență. Este considerat poetul național al Iranului (dar și al Uzbekistanului sau al Afganistanului) sau “Homer al Persiei”.Opera prin care a rămas în … Continuă lectura Șah – Name. Cronica șahilor – Firdousi
El a venit când, singur și mic, în pragul ușiiÎmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar,Când – ghindă cafenie – picau jos cărăbușii,Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă,Tot mai aproape norii – ei mă-nțărcau întâi;În somn plîngeam să-mi șteargă priveliștea hârlavâȘi piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fete … Continuă lectura Selim – Ion Barbu
Dacă Hafez este de departe cel mai cunoscut și iubit poet persan în Iran, în Occident cea mai mare notorietate dintre poeții persani o are Omar Khayyam.Omar Khayyam (1048 – 1131) a fost înainte de toate un matematician, astronom, filosof persan, dar notorietatea i-au adus-o, fără îndoială, catrenele sale, odată cu traducerea acestora în Europa, … Continuă lectura Caravana vieții. Rubaiate – Omar Khayyam
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,Chiar pentru asta am venit să-ți spun;Pe catafalc, de căldură-n oraș,Încet, cadavrele se descompun. Cei vii se mișcă și ei descompuși,Cu lutul de căldură asudat;E miros de cadavre, iubito,Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari,Adu roze pe tine să le pun;Sunt câțiva morți în … Continuă lectura Cuptor – George Bacovia
Bun, dar cu noi cum rămâne?Ei au fost mari, tragici, sfinţi...Ei au mâncat pâine,părinţilor noştri le-au fost părinţi. Dar noi, dar cu noi?...Lor le-a fost frig, au pătimit,au mers prin zăpadă, prin noroi,au murit şi s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne?S-a hotărât ceva? S-a hotărât?Când anume şi ce anume?Suntem, dar ne este urât!
Hafez este recunoscut ca fiind cel mai mare poet persan. A trăit între 1325–1390, fiind înhumat într-un mausoleu aflat în orașul Shiraz, într-un parc public (la fel ca al lui Saadi).Popularitatea sa în Iran este extraordinară, oamenii adunându-se în jurul mausoleului său în parcul în care este situat pentru a-i recita poeziile. În multe familii … Continuă lectura 100 de gazeluri – Hafez
