!dormeam sub Pomul Vieţii, rainic Pomn,când s-a-ndurat în mine Sfântul Domnşi trupul de genune mi-a deschisrănindu-mă adânc în somn şi-n vis şi te-am pierdut, femeia mea, de cumcu ochiul meu de rană te văzum,streină sfântă precât Sfântul Domnde-acum, de-acum numai în vis şi-n somn, izvorâtoarea mea de crunt haviz,de-acum, de-acum numai în somn şi-n vis,streină … Continuă lectura Jeu d’amour (In somno) – Cezar Ivănescu
Morgenstimmung – Tudor Arghezi
Tu ți-ai strecurat cîntecul în mineÎntr-o dup-amiază, cîndFereastra sufletului zăvorîtă bineSe deschisese-n vînt,Fără să știu că te aud cîntînd. Cîntecul tău a umplut clădirea toată,Sertarele, cutiile, covoarele,Ca o lavandă sonoră. Iată,Au sărit zăvoarele,Și mînăstirea mi-a rămas descuiată. Și poate că nu ar fi fost nimicDacă nu intra să sape,Cu cîntecul, și degetul tău cel mic,Care … Continuă lectura Morgenstimmung – Tudor Arghezi
Serotonina – Michel Houellebecq
S-a făcut mare tam-tam despre cartea asta încă dinainte de a apărea, la fel ca și despre celelalte cărți ale autorului, spunându-se că acesta a reușit să anticipeze mișcarea “vestelor galbene” din Franța. Să vedem deci….Este o carte scrisă la persoana I, o mărturisire a propriului eșec al personajului, mărturisire care spre final o dă … Continuă lectura Serotonina – Michel Houellebecq
Jurământul – Angela Marinescu
Călugărița își dezlegă jurământul;acum începe masacrul și frica.să fii ceea ce nu ești nu este ușor.dar să fii ceea ce ai devenit este cumplit.un înger pe care îl văd îmi taie drumul.un înger pe care nu il vădîmi dăruiește vasul de fierpe care să îl umplu cu sânge.un înger, bolnav, îmi spunecă iubirea și ura … Continuă lectura Jurământul – Angela Marinescu
Elegie – Ilarie Voronca
Era o ploaie al cărei țipăt ne pătrundea durerosca miorlăitul pisicilor noaptea pe acoperiș.Fiecare picătură fărâma departe un luminiș,și sufletul ne rămânea zid de toamnă aplecat și ros. Simțeam sfârșindu-se în noi o tinerețe chinuită.Amintiri din copilăria tristă veneau ca niște țipete adânci și grave.Vedeam viața: o fereastră cernită,și glasul tău: privirea unei păsări bolnave. … Continuă lectura Elegie – Ilarie Voronca
O mie și una de nopți
“O mie și una de nopți” este o vastă culegere de basme arabe, care își are originea în vechi povești și mituri, acoperind un areal geografic impresionant, din Egipt, continuând în Asia Mică, Persia, Arabia, India și China.A apărut în multiple versiuni, unele incluzând sau excluzând povestiri ce au devenit ulterior clasice, asta și datorită … Continuă lectura O mie și una de nopți
Corespondențe – Benjamin Fundoianu
Eu sunt ca un sălbatec, prăpăstios castel,Din care cavalerul e dus în cruciadă.Se năruie clădirea și stâlpii stau să cadă.Și-au prins rugină roibă lăcățile de-oțel. Ah, surlele sonore din zilele de pradă! S-a ros desenul sumbru pe vechi tapițeriiȘi-au devenit postume chitarele truvere.Prin bolți, ruina-și cântă fatalul "miserere".Și nu mai ies la geamuri virginele zglobii. … Continuă lectura Corespondențe – Benjamin Fundoianu
Am cunoscut la Danzig o femeie… – Ion Caraion
Doi ochi de sticlă mă făceau să sufărLa Ceainăria Serii de pe cheiuri.Tu, mare,-ți vezi și-acum de obiceiuri,Te legeni încă, lujer de nenufăr. Am cunoscut la Danzig o femeie.Privea absent ca-n “Crimă și pedeapsă”.Ori soarele, ori melcul de pe coapsăa-ntors-o către mine dinspre-alee. Și-a ridicat ciorapul; îmi zâmbise –și-am zăbovit sub firma violetăa după – … Continuă lectura Am cunoscut la Danzig o femeie… – Ion Caraion
Un roman natural – Gheorghi Gospodinov
Nu știu cum e la alții, dar mie mi se pare că știm și citim foarte puțin din literatura popoarelor vecine, deși am putea găsi acolo scrieri de foarte bună calitate și, în plus, experiențe familiare nouă.Gheorghi Gospodinov este unul dintre cei mai în vogă scriitori bulgari, romanul său de debut (“Un roman natural”) fiind … Continuă lectura Un roman natural – Gheorghi Gospodinov
Soledad – Emil Botta
Mă duce dorul către umbre iară,străbune codru, vechiul meu Alcide,cu gure dulci m-au sărutat silfide,m-a prins, în plasa ei, plăcuta seară. Nu-s astre-n cer câte visez iubi,nu-i noapte-atâta câtă ard să port,departe-s, vai, de-al veșniciei cort;în umbra lui regească vrere-aș fi! Veste s-a dus că nu mai suntem tineri,s-a istovit al tinereții pas...Din focul clipei … Continuă lectura Soledad – Emil Botta









