Foamea sutelor de frânghii
spânzurate prin altare
setea brațelor mirene
și a zalelor călare…
într-o strană un ostatec
împletește galben funde
patru fire are-n mână
Și sfințenia-l pătrunde
Leagăn turlei o liană
mâini de cuvioși unește
le însailă, le ascunde,
le petrece îngerește.
Din clopotniță cocoșul
pardoseală de colivă
o închină și-o slăvește
smuls din cerul dimpotrivă.
Doamne, numai vîntul mării
străveziu la mijloc urlă…
Ce tăcere milostivă
între pajiște și turlă!
BIBLIOTECA LUI DIUS 