Mă voi ruga de blândul septembrie
să rămână cu noi
să nu pornească singur spre păduri
nci unul dintre noi nu ştie drumul
şi-i grea povara stelelor din cer
şi sabia de aur a speranţei.
Fratele timp de multă vreme zace
cu fruntea în cununi de maci şi spini,
Ar vrea să doarmă nu poate să doarmă
ar vrea să moară nu poate să moară
nici să trăiască.
