Nu am timp să dau tuturor o dovadăa marilor, uimitoarelor mele virtuţi,Cine are ochi de văzut, să vadă.Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.Sunt unii care, întâlnindu-mă, -au spus:«Bine-ai venit în viaţa mea, minune!».Sunt alţii care n-au avut ce spuneşi-am plecat de la ei, mai departe, în sus.Timpul e iute. Mai am câte un darde preţ - … Continuă lectura Orgoliu – Nina Cassian →

Căldurile verii s-au dus, e tîrziu,Tu eşti mai departe de lumina aceea purăÎn care te-am văzut fără să fii,Eu simt mai mult nevoia de căldură. Dar totul începe să nu mai fie aşa cum era,Pămîntul pare trist şi-nsingurat,În prăpastie cad frunze şi oameniLa care nici nu te-ai fi aşteptat. Pe muntele închis cu sîrmă e … Continuă lectura Căldurile verii s-au dus – Ileana Mălăncioiu →

Hermina-i doar un pic de viaţă,Giuvaer ce dă scântei,Trăieşte-n nordul cel de gheaţăŞi-i prinsă pentru-argintul ei. Ca s-o vâneze, vânătoriiGăsesc un golf de gheaţă-n jurŞi-i dau cu chinoroz pereţii,Ştiind cât ţine ea la pur. Hăitaşi cu glasul ca de fiară,În aerul vibrând sonor,O-mping apoi, strălucitoare,Până ce intră-n golful lor. Cu muşchi puternici, temerară,Cu gheare tari, … Continuă lectura Puritate – Virgil Carianopol →

Era-n acel spoit laboratorCu ins celebru pus pentru decorO veşnică balanţă Mohr–WestphallCu braţ întins, cu tije de metalCe scânteia-n amurg, însinguratăPe lespedea cu vine de agată,De sub cleştar, în triburi, cete, secte,Luceau alături prinse-n ac, insecteŞi-un tom deschis ivea păduri temuteLa pagina o mie patru sute.Nimic nu se clintea-n acea odaieCu folii roz şi flori … Continuă lectura Destin cu balanţă – Leonid Dimov →

Vai, săracii, vai, săracii alcoolici,cum nu le spune lor nimeni o vorbă bună!Dar mai ales, mai ales dimineaţa cînd merg clătinîndu-sepe lîngă zidurişi uneori cad în genunchi şi-s ca nişte literescrise de un şcolar stîngaci. Numai Dumnezeu, în marea Lui bunătate,    apropie de ei o cîrciumă,căci pentru El e uşor, ca pentru un copilce împinge … Continuă lectura Poemul alcoolicilor – Ion Mureşan →