Carnea mea toată este o lumânareDar eu sunt flacără într-un cer străveziuCa păsările mortVoi cântări mai mult decât viu.Ochiul arzând se hrănește din cearăȘi face un strop de rouă fierbinteOdată am știut să zbor, odată,Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.Trupul meu întreg este o lumânareDupă ce se va fi scurs toată în țărânăȘi flacăra se … Continuă lectura Arsură – Adrian Popescu →

Se face moină-n suflet, cu pâclă-mpovărată;Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,Şi inima, hrănită, porneşte rar să bată,Cu sânge alb de visuri şi de melancolii … La geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă,În carnea ei de neguri ard stele mari de foc;Cum n-o poate cuprinde cămara ce m-apasă,Mă scol şi suflu-n … Continuă lectura Noapte de martie – Vasile Voiculescu →

De nu azi, mâine va cădea zăpada.Sunt gata s-o întâmpin. O aștept.De nu mai pot. Neliniștit. Ogradaam măturat-o.Frunza de pe pieptam dat-o jos.(Prea semănăm la față.)Acum sunt iarăși singur. Strig:- Iu - ha!Vine zăpada, gerul,- flori de gheațăse vor desface și în fereastramea. De nu azi, mâine, mituind destinul,o să-mi invit prietenii la ceaiși-o să … Continuă lectura Nereușită încercare de pastel – Eugen Cioclea →

Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul !prietene, versul e otravă şi pâinea e scumpă şi rea ;altădată şedeam de vorbă şi scuipamşi nu ne părea rău că timpul trecea. Astăzi, în birou e prea frig şi oamenii sunt uscaţi şi galbeni –fiecare e plin de milă şi toţi au un gând meschin.Nopţile sunt … Continuă lectura Romantism – Geo Dumitrescu →

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,Noi n-am avut alt soare decît Umilința;Dar pînă cînd, înger vagabond, pînă cîndTrupul acesta gol și flămînd? Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,Prin păduri la marginea orașelor-Nimeni nu ne-a primit niciodată,Nimeni, nimeni...Cu fiecare îndărătnicie murimȘi rana mîinilor caută pîinea aruncată. Marii judecători ne-au închisStăruind în ceața legilor lor;Pe frunțile … Continuă lectura Înger vagabond – Dimitrie Stelaru →

La ieudul fără ieșire și noi am, și noi am fost cândva și suntem și acum și o să fim și mâine și poimâine șiîn veci apa aceluiași râu ne va scălda. câte luni n-a fost doar zi și noaptecâte luni nu l-au căutat peste tot? trecătorule, fii cu luare aminte: spațiul acoloo cotește brusc … Continuă lectura Ieudul fără ieșire(I) – Ioan Es Pop →

Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,L-a scos un val afară cu grijă aşezându-lPe-un cimitir de scoici ce strălucea. La marginea vieţii clocotitoare-a măriiSta nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.Priveşte încă parcă talazurile zăriiCu gâtul galeş îndoit în sus. Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,Furtuna ce-l izbise îi cânta-un surd prohodLucesc … Continuă lectura Albatrosul ucis – Nicolae Labiş →

Închisorile au fost deschise,dar din ele nimeni n-a ieşit,unii chiar s-au spânzurat de vise,alţii chiar s-au îngropat în zid. Din pământ acum nu se mai poateface nici biserică, nici steag,unii dau din umeri şi din coate,alţii dau cu frunţile de prag. Cine mă aşteaptă, nu m-aşteaptă,omul viu din mine-i asfinţit,raza cade râncedă, nu dreaptă,lacrima nu-i … Continuă lectura Cântec de lampă stinsă – Mircea Dinescu →

Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,L-am căutat cu lumânarea,Înalt ca bradul, curat ca floarea,Și care noaptea să doarmă tun.Ce, cu mândrie, să-şi zică: unulCa mine-n lume nu mai există.Frumos, cu educaţie ateistă,Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.Ce bine! Ce bine! Ce bine!Și, pe de altă parte, vai ce păcat!Nimeni n-a … Continuă lectura Am vrut să mă schimb – Marin Sorescu →

Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,Să lâncezim pe paturi ca două mari pisiciDupă ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie. Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-oCu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoaneÎn care-n moi fotolii leşină dulci cucoaneVărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu … Continuă lectura Cântec naiv – Emil Brumaru →