Crucificarea mea a fost iar amânată pentru răstimp de numai zece zile de nu știu cine care, cu fruntea înstelată naiv îmi juca dansul destinului în bile. Eu trebuiam să mor și am ocolit dumbrava unde subt zidul nopții din pietre de opal corole adormite își picurau otrava în doze măsurate în cupe de cristal. … Continuă lectura Divertisment – Constant Tonegaru →

Iisus murea pe cruce. Sub arșița grozavăPălea curata-i frunte ce-o sângerase spiniiPe stâncile Golgotei tot cerul PalestiniiPărea că varsă lavă. Și chiar în clipa morții huliră cărturariiCu fierea oțelită îl adăpau străjerii.Râdea cu hohot gloata cu spasmele dureriiȘi-l ocărau tâlharii. Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând MariaȘi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamăAlături Magdalena, în lunga … Continuă lectura Pe cruce – Vasile Voiculescu →

Curând totul se va terminași vom călători împreună departe în gerpe o nesfârșită câmpiepână când caii noștri de gheață vor nechezapână când caii noștri de gheață se vor topi sub noi

Nimeni n - avea ceea ce el avea,superba lui trufieşi elefanţiişi labele lor sfărâmând vertebreleacestor Alpi albiţi de spaimă. Călca, de-abia să se audă, peste stâncişi s - auzea în lună, şi nimeni nu mai văzuse trâmbiţelede piatră ondulândă ale acestor fiare. Şi n - au învins.

Carnea mea toată este o lumânareDar eu sunt flacără într-un cer străveziuCa păsările mortVoi cântări mai mult decât viu.Ochiul arzând se hrănește din cearăȘi face un strop de rouă fierbinteOdată am știut să zbor, odată,Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.Trupul meu întreg este o lumânareDupă ce se va fi scurs toată în țărânăȘi flacăra se … Continuă lectura Arsură – Adrian Popescu →

Se face moină-n suflet, cu pâclă-mpovărată;Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,Şi inima, hrănită, porneşte rar să bată,Cu sânge alb de visuri şi de melancolii … La geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă,În carnea ei de neguri ard stele mari de foc;Cum n-o poate cuprinde cămara ce m-apasă,Mă scol şi suflu-n … Continuă lectura Noapte de martie – Vasile Voiculescu →

De nu azi, mâine va cădea zăpada.Sunt gata s-o întâmpin. O aștept.De nu mai pot. Neliniștit. Ogradaam măturat-o.Frunza de pe pieptam dat-o jos.(Prea semănăm la față.)Acum sunt iarăși singur. Strig:- Iu - ha!Vine zăpada, gerul,- flori de gheațăse vor desface și în fereastramea. De nu azi, mâine, mituind destinul,o să-mi invit prietenii la ceaiși-o să … Continuă lectura Nereușită încercare de pastel – Eugen Cioclea →

Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul !prietene, versul e otravă şi pâinea e scumpă şi rea ;altădată şedeam de vorbă şi scuipamşi nu ne părea rău că timpul trecea. Astăzi, în birou e prea frig şi oamenii sunt uscaţi şi galbeni –fiecare e plin de milă şi toţi au un gând meschin.Nopţile sunt … Continuă lectura Romantism – Geo Dumitrescu →

Noi, Dimitrie Stelaru, n-am cunoscut niciodată Fericirea,Noi n-am avut alt soare decît Umilința;Dar pînă cînd, înger vagabond, pînă cîndTrupul acesta gol și flămînd? Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor,Prin păduri la marginea orașelor-Nimeni nu ne-a primit niciodată,Nimeni, nimeni...Cu fiecare îndărătnicie murimȘi rana mîinilor caută pîinea aruncată. Marii judecători ne-au închisStăruind în ceața legilor lor;Pe frunțile … Continuă lectura Înger vagabond – Dimitrie Stelaru →

La ieudul fără ieșire și noi am, și noi am fost cândva și suntem și acum și o să fim și mâine și poimâine șiîn veci apa aceluiași râu ne va scălda. câte luni n-a fost doar zi și noaptecâte luni nu l-au căutat peste tot? trecătorule, fii cu luare aminte: spațiul acoloo cotește brusc … Continuă lectura Ieudul fără ieșire(I) – Ioan Es Pop →