„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
În 1982, Gabriel Garcia Marquez primea Premiul Nobel pentru Literatură (juriul reținând că în opera sa “fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent”), iar după părerea mea este unul dintre cele mai puțin contestabile premii Nobel acordate. În mare parte, acest premiu se datorează capodoperei … Continuă lectura Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez
Când o să ştim o să murim de râs ca la un film pe care l-am văzut aseară a doua oară în acelaşi fel uimit din nou de cel pe care faţa ta pare să-l ceară din amintiri din toate acele feţe pe care le-ai bănuit de frumuseţe de ce să nu le laşi să-ţi … Continuă lectura prACTic – Răzvan Țupa
Nu pot s-ajung la tine, Doamne !Dar știu c-auzi cum gem, cum plâng,Cum fură primăveri si toamne,Eu sub lumina ta mă stâng. Zadarnic mă străpunge fierul,Zadarnic prind a mă certa,Că nu mi-i dat ca să văd cerulPrin gaura din palma ta. Stând lângă viforul răscrucii,Nu știu cu sufletul meu ce-i:Sunt hoțul cel din dreapta cruciiSau … Continuă lectura Nu pot s-ajung – George Lesnea
Un orășel apropiat de Macondo (aflăm asta din aluziile strecurate în cuprinsul romanului: Padre Angel, preotul, fusese paroh în Macondo; iar aici, într-o noapte, poposise Aureliano Buendia în drumul său spre Macondo, unde urma să negocieze semnarea armistițiului), aflat în anotimpul interminabilelor ploi musonice, este trezit într-o dimineață de o crimă pasională: Cesar Montero îl … Continuă lectura Ceas rău – Gabriel Garcia Marquez
În grotele de jos se văd lumini,Aici se iau amprentele Ideii,Se spală creieri, umblă fariseii,Se împletesc de zor cununi de spini.Sus, în salonul Treizeci de arginți,E un conclav de voci grohăitoareCe judecă păreri, viziuni, popoare;Cocoșii cântă ca ieșiți din minți.Mai sus, în for, Pilat, șeful cel mare,Stă la o masă-ntre bărbații spâniCu ochi de mort … Continuă lectura Arhivele Golgotei (III) – Arcadie Suceveanu
Ce seară, Doamne, eu ca o statuieam trupul orb și-n palme-s ros de cariși parcă simt cum luna prinsă-n cuiepricinuiește-n glasul meu avarii. Și parcă-l simt pe Cain în călcâiși-n gură-mi crește Abel și-n privirece rogvaiv îmi pare râsul luiși dinții - albe porți de cimitire. Ce seară, Doamne, eu ca o statuiecu noaptea într-un … Continuă lectura Ce seară – Ion Monoran
Este primul volum de proză scurtă al lui Gabriel Garcia Marquez. Apărut în 1962, el reunește câteva dintre povestirile publicate până atunci în periodice.Așa cum indică și titlul, tematica povestirilor se subscrie riturilor funerare. Prima povestire, “Siesta de marţi” prezintă vizita unei mame, însoțită de fetița ei (încă o reminiscență din copilăria autorului, în care … Continuă lectura Funeraliile Mamei Mari – Gabriel Garcia Marquez
Ne vom iubi ne vom iubiîn tristul high fidelitytu vei pleca, eu voi trăiurlând în high fidelityce pușcă grea ce haine griistorii high fidelityși vast ne va măcelăricopilul high fidelity Și tra la la și tra la li...
O s-adorm cu tine în brațeîntr-o noapte încărcată de dor.Pe ferestre vor trece paiațede lumini, îndreptate spre zori. Vor cădea tacticos floriceledintr-o gheață misterioasă și grea.Vor începe să treacă troleeși atunci, ațipind, vei ofta.Și va fi-n tot orașul zăpadă,viscolită-n troiene va sta,dar la noi va fi cald, însomnatămă vei strânge la pieptu-ți de nea.
Marcus Aurelius a fost împărat roman între anii 161-180 d.C., făcând parte din dinastia Antoninilor (aceeași din care a făcut parte și împăratul Traian). Pentru cinefili, da, este același Marcus Aurelius care, în prima parte a filmului “Gladiator”, coordonează victoria trupelor romane asupra barbarilor germanici ce asediau granițele de nord ale imperiului și poartă discuții … Continuă lectura Gânduri către sine însuși – Marcus Aurelius
