„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
E-acesta cel de fiecare clipăoraș al meu și pâinea mea de toateaceste zile ce se scurg în pripăși nopți prelungi în care-ascult cum batesub căptușită pleoapa mea cu zgurălumina lui, culorile-n șuvoaie,un puls mai rar și mie pe măsurăce mă cuprinde-n propria lui bătaie,un schimb secret de bucurii, noptatecrăspuns îmbrățișărilor diurnecând mi se lasă ochilor … Continuă lectura Orașului de fiecare clipă – Eta Boeriu
Bat vânturi mariPeste întinderi mariŞi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-şi ţin cuvântul. Şi, ostenite, se prefac în ape uşoareCe cad ca nişte fără soartă ploi peste pământulAşternut în adâncul din noi. Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern şi tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul şi vântulPe care stelele drepte nu l-au minţit. … Continuă lectura Bat vânturi mari – Petru Creţia
Una dintre cele mai pregnante amintiri din copilaraia lui Garcia Marquez a fost, așa cum acesta relata în cartea sa de memorii “A trăi pentru a-ți povesti viața”, aceea când bunicul său l-a dus la o înmormântare. În diferite forme, această amintire îl va marca și se va regăsi în multe din prozele sale.În primul … Continuă lectura Vijelia – Gabriel Garcia Marquez
Fără-ndoială, fără de ome bine de toateacum, când, atom cu atomam pus timpul pe roate Timp ca un parfum cu tăișpeste gâtul zilei duios Nu mai pot să te aduc înapoica pe un copil din gară acasăMiros fără nări, somn fără patTimp, tu, față fără de masă
Curge pe lume tristețeaca o goană de vânturi albastre,ca o goană de gânduri albastre,ca o ceară amară,ca o seară amară,curge pe lume tristețeape suflu, pe suflete,tâmple și cugete,curge tristețea cu reptile de aur,încolăcinde, nemilos de blânde,aur trist, aur trist în sângecurge tristețea.
Acum mai mulți ani, când am citit o serie de scriitori români postbelici, atenția mi-a fost atrasă în mod special de Ștefan Bănulescu, acesta reușind într-o manieră foarte originală să redea lumea Câmpiei Bărăganului din care provenea, atât în versuri cât și în volumul “Iarna bărbaților”. În ciuda faptului că nu a fost un scriitor … Continuă lectura Cartea Milionarului. Cartea de la Metopolis – Ștefan Bănulescu
C. acest mac uriaș tremurând între iarbă și cer e oare umbra lui?brațele lui, această creangă uscată?zâmbetul cui, cele o sută de zmee colorate?râsul lui, fereastra sfărâmată cine vine pe cărare? abur oare? ceață poate? tânăr mort înviat,ochiul tău este soarele? păruleste iarba proaspăt vopsită?inima ta, acest ou de amiazăcare șade pe-acoperișe de tablăse rotește … Continuă lectura Ritualul primăverii – Judith Meszaros
În satul ăsta-nsinguratnici câini, nici clopote nu bat.Nimic nu-i tulbură zidirea:nici paşii mei, nici amintirea,nici foc, nici molimi, nici jivineşi nici păreri de rău sau bine.În dalba lui singurătatedorm oile pietrificate.Pacea-i aşijderea din veac:oasele zac,pietrele tac.
Alexandru Vlad este un scriitor care a făcut parte, alături de prietenul său, poetul Ion Mureșan, din grupul, nu foarte numeros, al boemei Clujului, sau ce a mai rămas din ea în preajma anilor 2000. Îmi amintesc că pe unii îi mai întâlneam, student fiind, pe terasa Ema, pe undeva prin spatele Facultății de Drept … Continuă lectura Ploile amare – Alexandru Vlad
în oraşul ăsta toţi suntnefericiţi pe pământurile asteae o linişte înainte deexplozie da iubită plecplec pe pământurilepatriei meleacolo toţi îşi trăiesc bucuriade a nu cunoaştebucuria de a pierdede-a nu fi călcat de-omaşină de-a creştecopii nefericiţi de amânca şi a nu borî(sorry, vomita) niciodatăplec acolo iubităpatria mea e acolo undesunt eudragoste dragoste dragostetu m-ai făcut fericitm-ai … Continuă lectura Patrie amputată – Alexandru Vakulovski
