În praful anilor chipul ni se va ștergeca urmele pașilor în praf,ca fețele în oglinzi părăsite, sparte, aruncatela gunoi, înlocuite de alte oglinzipentru alte fețe la fel de efemere,la fel de expresive și de unice –dar nu-i așa că toți oamenii, fiind diferiți,sunt la fel? O apă și-un pământ?Un praf și-o apă? Un noroi care … Continuă lectura În praful anilor – Matei Călinescu →

Nu-mi amintesc când am văzut, Copil fiind, Pentru întâia oară în viaţa mea munţii. Trebuie să fi fost un uriaş orizont zimţat Ce nu putea aparţine nici cerului nici pământului. Dar, vai, n-a fost nimeni de faţă să-mi spună: Copile, nu uita, Deschide bine ochii: Aceasta e una din zilele pe care vei încerca să … Continuă lectura Carpe diem – Alexandru Vlad →

Fug îmrejurul zilei și deodată vin,umflate, apele și ne înlocuiesc pământulși boturi calde îmi răsuflă în auzși se încurcă, în lumină, vântul.Va trebui să iasă lumile din rostul lor.La bărci și lemnul s-a gândit cu groază,ziua de azi o înconjur ca un deșertcare își tăinuiește încleștata oază.M-am hotărât pe ape să trăim,să ne întindem oasele … Continuă lectura Dorința apei – Gabriela Melinescu →

- O să te învelesc dimineaţa şi o să-ţi las cafea.. Tu o să dormi mult şi pe urmă vei merge după bere şi după ţigări. O să-mi desenezi coapsele cu ruj pe oglinda din baie. şi o să fii puţin trist. Nu-i nevoie să pregăteşti nimic de mâncare. Aprinde aragazul doar dacă-ţi-e frig, şi … Continuă lectura proiecte – Octavian Soviany →

Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind…Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind… E mai umbros pamântul și-i cerul mai umbros.Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos, Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta – Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,Luceferii de seară … Continuă lectura Somnul – Eusebiu Camilar →

Cum vine toamna, mamă, mi-e sufletul ciudatPrecum un roi de fluturi atins de destrămareȘi mă gândesc la tine sub ceru-ntunecatCa la o soră dusă într-un oraș prea mare Și-aștept venind din ceață un înnoptat poștașCu-o veste de Ia tine (doar două-trei cuvinte)Dar el poate demult e mort în vreun orașPe care nici o hartă nu … Continuă lectura Pieta – Dan Verona →

Noaptea când ușa doarme și lemnul grinzii creșteȘi patul șade prins de vise-n cuie, sarPe spatele acelui puternic armăsarCe vine în nechezuri și-n poartă se oprește. Cu mâna sprijinită pe gâtu-i, merg călareSpre muntele cu lacuri și perii de păduri,Cu coniferi în lună și dinți de piatră duriPe care nici o hartă nu-l scrie și … Continuă lectura Vânătoare – George Călinescu →