„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
După câteva povești ale unor scriitoare provenite din lumea arabă despre condiția femeii în societățile patriarhale și dominate de fundamentalism religios, iată și o carte stranie a unui scriitor libanez, Rabih Allamedine.Este o relatare la persoana I a unei femei care își duce existența cotidiană în Libanul zilelor noastre. Carte stranie pentru că este foarte … Continuă lectura Femeia de hârtie – RABIH ALAMEDDINE
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,L-a scos un val afară cu grijă aşezându-lPe-un cimitir de scoici ce strălucea. La marginea vieţii clocotitoare-a măriiSta nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.Priveşte încă parcă talazurile zăriiCu gâtul galeş îndoit în sus. Murdare şi sărate-s aripile-i deschise,Furtuna ce-l izbise îi cânta-un surd prohodLucesc … Continuă lectura Albatrosul ucis – Nicolae Labiş
Un roman de mici dimensiuni, care tratează, așa cum rezultă și din “cuvântul înainte” al autoarei, tema relației dintre emigranții iranieni și cei rămași acasă, modul, și al unora și al altora, de a se raporta la patria – mamă.Istoria tumultuoasă a Iranului a determinat, în dese rânduri, o mare parte din populație să-și caute … Continuă lectura Cei ramași și cei plecați – PARINOUSH SANIEE
Autoare a best-sellerului internațional ”Cel care mă așteaptă”, Parinoush Saniee scrie de această dată un roman de mici dimensiuni, o nuvelă de fapt izvorâtă parcă din experiența sa profesională de sociolog și psiholog.La fel ca și în cazul primului roman, nici acesta nu mi se pare că are valențe literare deosebite. Este povestea unui copil … Continuă lectura Tatăl celuilalt copil – PARINOUSH SANIEE
Închisorile au fost deschise,dar din ele nimeni n-a ieşit,unii chiar s-au spânzurat de vise,alţii chiar s-au îngropat în zid. Din pământ acum nu se mai poateface nici biserică, nici steag,unii dau din umeri şi din coate,alţii dau cu frunţile de prag. Cine mă aşteaptă, nu m-aşteaptă,omul viu din mine-i asfinţit,raza cade râncedă, nu dreaptă,lacrima nu-i … Continuă lectura Cântec de lampă stinsă – Mircea Dinescu
Parinoush Saniee este o scriitoare iraniană, una din figurile emblematice ale intelectualității iraniene. A fost formată, spre deosebire de multe alte femei din Iran, într-o atmosferă familială și într-un mediu universitar emancipate. Despre această carte aflăm că a devenit cea mai bine vândută din Iran.Fără a avea valențe literare deosebite, scrisă la persoana I, cartea … Continuă lectura Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,L-am căutat cu lumânarea,Înalt ca bradul, curat ca floarea,Și care noaptea să doarmă tun.Ce, cu mândrie, să-şi zică: unulCa mine-n lume nu mai există.Frumos, cu educaţie ateistă,Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.Ce bine! Ce bine! Ce bine!Și, pe de altă parte, vai ce păcat!Nimeni n-a … Continuă lectura Am vrut să mă schimb – Marin Sorescu
Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici,Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,Să lâncezim pe paturi ca două mari pisiciDupă ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie. Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-oCu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoaneÎn care-n moi fotolii leşină dulci cucoaneVărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu … Continuă lectura Cântec naiv – Emil Brumaru
Saadi este unul dintre cei mai mari poeți și prozatori persani. A trăit intre 1210 – 1292, într-o perioadă când Persia stătea sub semnul deselor invazii ale mongolilor. Este “dervișul rătăcitor” al literaturii persane și datorită faptului că, după o perioadă de formare, a călătorit în Asia Mică, Egipt, Orientul Mijlociu, fapt dedus din operele … Continuă lectura Golestan (Grădina florilor) – Saadi
Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,Ochii mei nălţam visători la steauaSingurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi,Suferinţă tu, dureros de dulce..Pân-în fund băui voluptatea morţiiNe'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă … Continuă lectura Odă (în metru antic) – Mihai Eminescu
