Fantezie cu mama – Mircea Micu

Mamă, eu te-am visat trecând

Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare

Firavu-ți trup amestecând

Cu zbor de păsări călătoare

Mamă, eu te-am strigat să stai,

Era un drum ciudat, de  spume

Unde plecai, de ce plecai

Spre care început de lume?

Erai frumoasă  și aveai

Aripi de înger, albe, mamă

Și  te strigam și n-auzeai

Sau nu vroiai și mi-era teamă.

Acele păsări argintii

Mi te duceau din vis, ușoare,

În drumul  lor spre veșnicii

Tăcute și   n e p ă s ă t o a r e…

Un gând despre „Fantezie cu mama – Mircea Micu

Lasă un comentariu