E târziu… Tristețe sură
Cât privirile coprind;
De pe ramuri frunze palizi
Se desprind.
Plânge mut și stins pământul;
Pe câmpie, nici o floare,
Stoluri, stoluri, pleacă păsări
Călătoare.
Bolta cerului, odată
Lac albastru de lumină,
E de norii de aramă
Toată plină.
Și pe vale cât de jalnic
Auzi murmur de izvoare.
E pustiu… Întreaga viață
Scade, moare.
BIBLIOTECA LUI DIUS 