Case mari, înșiruitede-a lungul trotuarelor de-asfalt.La un colț cu turn înaltîn frunte cu ceasornice greșite.Amiaz de toamnă.O betealăde-aramă s-a învălmășit în arbori reciCu ochii goi tu trecidus de-o tristețe ideală.Pustiu.De pălăries-au prins păianjeni mici și funigei.Pe limbă gustul lânced de femeiruinează toată fina reverie.Talpa sună sub castanica un clopot de aramă.S-au depus pe suflet grijă, … Continuă lectura Oraș – Felix Aderca →

Dormeam brutal, cu nerecunoștință,Trântit cu spatele pe saci de grâu.De-ar fi-ncolțit, ar fi ieșit prin mineSărbătorindu-mă până la brâu. Ca un dulău, dintr-un ungher într-altul,Sângele meu se fugărea prin trup.O legătură aspră cu pământulFăcea de rădăcini să nu mă rup. Iarba-mprejur se învârtea miratăAdulmecându-mă fără să știu.Mă înrudeam cu somnul din semințeȘi mă nășteam prin … Continuă lectura Somn lângă moară – Adi Cusin →

Un turn înalt, înconjurat de o galerie, cuun acoperiș de unghiiojate: în care ea, încuiată, în lanțurile aducerilor aminte, nuavea voie să stea nici la fereastră, undestraja se plimbaveșnic.Nu avea voie, dar sufletul ei îndrăgostit părăsea turnul când voianu era o problemă, îmbătat de libertatea morții: înnoaptea asta vrea chiar să pună iar capcane.Că de … Continuă lectura Suflet îmbătat de libertatea morții – Liviu Ioan Stoiciu →

Clopotul în tâmplă bate ora treivino şi-mi sărută buza castaniegâtul tras prin copcă, fruntea de holteivino şi-mi culege strugurii din vie să ne facem cobză şi să ne golimsufletul de zgură, creierul de fleacuri,moartea să se-acrească jos, în ţintirim,noi să spargem cepuri, să aşternem paturi şi de-o fi să vină „ziua ca un fur”şi să … Continuă lectura Îngerul cu rigla şi echerul – Cristian Bădiliţă →

În mintea mea s-a făcut amiază,În inima mea zi fără vântNicio pasăre nu traverseazăTrupul meu cel de pământ. Demult au fost vise și vorbe,Case care ne adăposteau.De pe atunci fântânile cu corbeDin brațele tale mă scoteau. Era o zi scurtă și săracăÎn care am șezut îmbrățișatiPe o bătaie repede de toacăCare trezește-n mănăstiri pe frați. … Continuă lectura Alt poem de dragoste – Savatie Baștovoi →

Peste zi și peste cap îmi vin năluci –se scaldă vesele în propriu-mi sângecâte una, ca-n joacă, face clăbucipe care tot ea îi culege și-i frângeBate vânt, bubuie oasele, se audecum ninge din aproape-n aproapede parcă toate roadele crudesătule-s de mine și-o să mă-ngroape –Va fi bine atunci-nici atunci –când nălucile putea-vor pătrundeîn pacea fumegând … Continuă lectura năluci – Ioan Moldovan →

Marea loveşte digul pe care în seara aceean-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udăluneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.Ne vom mulţumi să … Continuă lectura Digul – Octavian Paler →

Să jucăm comedia aceasta până la capăt-Noi între noi ne privim facem hazSaltimbanci de duzină sau actori de talentNici o deosebire toți participămToți inventăm penibile scheciuriFarse de două paraleȚopăim și dansămStrigăm behăim alergăm în hore sprințareTropote zgomote fluierăturiȘi printre ele pauze de masă și râseteȘi glume grosiereIar scena e plină de prafȘi de boarfele noastreȘi … Continuă lectura Atâtea distracții – Victor Felea →

Bate vântul peste întunecatele câmpii ale provincieiSingur, cufundat în muţenieScribul scuipă în propria-i călimară. O îndoială s-a furişat între psalmiO albă fantasmă trece prin încăpereAmintindu-ţi o oră de dragosteCe a trecut cândva peste tine ca o herghelie de cai în galop,Ca un tulbure val de ocean. Şi iată că stoluri de grauri te proclamă guvernator … Continuă lectura Bate vântul – Ion Cristofor →

De aici se poate vedea foarte bine:discret de tot ard aripile ei. O flacărăşerpuieşte printre degete,mai greu decât frumuseţea.Alături,o potârniche-i neclintire înaltă –o apropie alergarea sângelui meude tot ce se poate vedea.Bucurie este ochiul şi văzul ochiului ei.