Ce seară, Doamne, eu ca o statuieam trupul orb și-n palme-s ros de cariși parcă simt cum luna prinsă-n cuiepricinuiește-n glasul meu avarii. Și parcă-l simt pe Cain în călcâiși-n gură-mi crește Abel și-n privirece rogvaiv îmi pare râsul luiși dinții - albe porți de cimitire. Ce seară, Doamne, eu ca o statuiecu noaptea într-un … Continuă lectura Ce seară – Ion Monoran →

Ne vom iubi ne vom iubiîn tristul high fidelitytu vei pleca, eu voi trăiurlând în high fidelityce pușcă grea ce haine griistorii high fidelityși vast ne va măcelăricopilul high fidelity Și tra la la și tra la li...

O s-adorm cu tine în brațeîntr-o noapte încărcată de dor.Pe ferestre vor trece paiațede lumini, îndreptate spre zori. Vor cădea tacticos floriceledintr-o gheață misterioasă și grea.Vor începe să treacă troleeși atunci, ațipind, vei ofta.Și va fi-n tot orașul zăpadă,viscolită-n troiene va sta,dar la noi va fi cald, însomnatămă vei strânge la pieptu-ți de nea.

E-acesta cel de fiecare clipăoraș al meu și pâinea mea de toateaceste zile ce se scurg în pripăși nopți prelungi în care-ascult cum batesub căptușită pleoapa mea cu zgurălumina lui, culorile-n șuvoaie,un puls mai rar și mie pe măsurăce mă cuprinde-n propria lui bătaie,un schimb secret de bucurii, noptatecrăspuns îmbrățișărilor diurnecând mi se lasă ochilor … Continuă lectura Orașului de fiecare clipă – Eta Boeriu →

Bat vânturi mariPeste întinderi mariŞi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-şi ţin cuvântul. Şi, ostenite, se prefac în ape uşoareCe cad ca nişte fără soartă ploi peste pământulAşternut în adâncul din noi. Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern şi tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul şi vântulPe care stelele drepte nu l-au minţit. … Continuă lectura Bat vânturi mari – Petru Creţia →

Fără-ndoială, fără de ome bine de toateacum, când, atom cu atomam pus timpul pe roate Timp ca un parfum cu tăișpeste gâtul zilei duios Nu mai pot să te aduc înapoica pe un copil din gară acasăMiros fără nări, somn fără patTimp, tu, față fără de masă

Curge pe lume tristețeaca o goană de vânturi albastre,ca o goană de gânduri albastre,ca o ceară amară,ca o seară amară,curge pe lume tristețeape suflu, pe suflete,tâmple și cugete,curge tristețea cu reptile de aur,încolăcinde, nemilos de blânde,aur trist, aur trist în sângecurge tristețea.

C. acest mac uriaș tremurând între iarbă și cer e oare umbra lui?brațele lui, această creangă uscată?zâmbetul cui, cele o sută de zmee colorate?râsul lui, fereastra sfărâmată cine vine pe cărare? abur oare? ceață poate? tânăr mort înviat,ochiul tău este soarele? păruleste iarba proaspăt vopsită?inima ta, acest ou de amiazăcare șade pe-acoperișe de tablăse rotește … Continuă lectura Ritualul primăverii – Judith Meszaros →

În satul ăsta-nsinguratnici câini, nici clopote nu bat.Nimic nu-i tulbură zidirea:nici paşii mei, nici amintirea,nici foc, nici molimi, nici jivineşi nici păreri de rău sau bine.În dalba lui singurătatedorm oile pietrificate.Pacea-i aşijderea din veac:oasele zac,pietrele tac.

în oraşul ăsta toţi suntnefericiţi pe pământurile asteae o linişte înainte deexplozie da iubită plecplec pe pământurilepatriei meleacolo toţi îşi trăiesc bucuriade a nu cunoaştebucuria de a pierdede-a nu fi călcat de-omaşină de-a creştecopii nefericiţi de amânca şi a nu borî(sorry, vomita) niciodatăplec acolo iubităpatria mea e acolo undesunt eudragoste dragoste dragostetu m-ai făcut fericitm-ai … Continuă lectura Patrie amputată – Alexandru Vakulovski →