Singur și alb, la după miezul-nopții,făcând să scapere asfaltul, scuturândprintr-un singur prelung nechezatîntunericul din arborii de pe trotuare,astfel l-am văzut, singur și alb. Singur și alb, înaintând fără grabăprin mijlocul orașului, păscând nedumerittrifoiul putred de pe tarabele norocului;cu șaua înflorată, singur și alb. Singur și alb, cu frâul liber,luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,bătând din copite … Continuă lectura Singur si alb – Darie Novăceanu →

Când seara înecase aguzii din gradinăȘi fânul, verde barbă, murea în luminiș,Ți-am dat, ofrandă rară, în galbena luminăSufletul – ca pe-o undă de soare și pietriș. Pădurea clătinase atâtea vise; însăNoi obosiți și totuși iluminați de ochiiCe îi simțeam aievea în fața noastră plânsă,Ne-nfioram de vânturi, abur ușor de rochii. Eu am tăcut deodată. În … Continuă lectura Seara de-atunci – Ştefan Baciu →

Dar, deocamdată, lumea asta:lumea care a început cândvaîntre unşpe fără cinci şi unşpe şi cinciîn dimineaţa de noiembrie, cu strigătul tău micanunţând separarea definitivă a vertebrelorşi erecţia mecanică a spânzuraţilor. Lumea ta se sfârşea cu marele animal de lemn,cu piele aspră şi rece, în burta căruiaerai închis. Oameni pricepuţiau aşezat cu grijă în pământanimalul bej … Continuă lectura Lumea nouă (amintire pentru tatăl meu) – Radu Vancu →

să fi avut vreo trei ani când am văzut pe stradă o femeie cum se opreşte îşi duce mâna la frunte la coşul pieptului la umărul drept şi la umărul stâng am crezut atunci că a cules ceva cu degetele am alergat acasă m-am oprit în faţa oglinzii n-aveam nimic de luat nici de pe … Continuă lectura Să fac același lucru – Robert Șerban →

La 23 de ani am buzele bătute de sărutFierbinți și totuși umede ca țigărileFumate până la capăt.Nu există nici o legătură întreOchii mei tot mai mici în palmeOho, acolo unde mai plutesc corăbiiFără catarg la vârsta mea de-acumÎntre ochii mei, buzele meleȘi o dorință de liniște.Între liniște și locuri de liniște.Dimineață, mi-a spus cel bolnav … Continuă lectura Orion – Emil Hurezeanu →

Intru în somn ca într-o catedralăîmping de poartă cu amîndouă mîinile pun și umărultrebuie să intruIar afară e frig și fiersoarele s-a făcut de fier și lumina-i cenușă Sufletuldacă l-am avut mi l-am jucat pe-o singură cartecîndva demult sub un cer mai senin și mai blîndși l-am pierdutrecunosc eu în prag în spate zilele sînt … Continuă lectura Tura de noapte – Marta Petreu →

Doamne, fă-mă tareca tastele unui automat de poker. Mi-am băut banii de drumşi ploaia a ruinat toate chiştoacele. Să-mi adun destul curajcît să ies din buda autogăriişi să-i zîmbesc unui şofer:adevărat îţi spun ţie, frate –astăzi vei trece cu mine prin Hlipiceni.

Copacii sunt negre scheleteDe strajă, în noaptea târzie.Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete... Mânate-s încoace și-ncoloVârteje de frunze-arămii -n buchete;Iar sus, pe o ramură, -n solo,O frunză-ntârziată suspină:E moarte în juru-i; se-nchină.Ți-e sufletul astăzi o criptă, poete... Și cade și frunza-ntârziatăDe-a valma cu toate-n vârtej... Rugină, amurgul de toamnă târzie.Ți-e … Continuă lectura Agonie – Sașa Pană →

Purtai o rochie verde în seara de-atunci,Cu luciu stins, ca faţa fîntînilor adînci. Îşi revărsase luna lumina ei de ceară,Pe umerii tăi, negri rămaşi de peste vară, Pe fruntea care, parcă de toate se uimeaPe gura – prea aproape o clipa de a mea. Pădurea, mi se pare, avea o melodie,Străină pentru mine, necunoscută ţie … Continuă lectura Ecou – Dan Deşliu →

acoperiți de uitare copiii bat mingea pe un maidan în interiorul mingii doamna lor învățătoare pune curse la vulpi argintii afară e o toamnă făcută din petice pe aleile drepte capetele noastre scriu gânduri de parcă s-ar rostogoli pe fâșii de hârtie cretată mingea lor tocmai se șterge de lună cum ai culege mugurii unui … Continuă lectura Mozaic – Viorel Mureșan →