„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
Dulcele stil nou, curent literar ce s-a manifestat în sec. XIII și a cărui denumire a fost consacrată de Dante în cântul XXIV din “Purgatoriu” a avut exponenți de seamă printre care Guido Guinizzelli, Lapo Giani, Guido Cavalcanti și a reverberat, nu doar în Italia, în operele unora dintre cei mai de seama scriitori ai … Continuă lectura Nebunii ochi ai mei – rime – Guido Cavalcanti
Înc-o dată mă încearcă fuga fără nici un rost; vreau să merg spre niciodată, umbrei caut adăpost. Iepurele șchiop mă duce, blana lui îmi crește mie, îi simt fuga în spinare, învăț frica argintie. Și suflarea lui fierbinte - mi pune ghearele în gât când eu vreau să țip cuvântul care-odată ne-a urât. Sângele fără … Continuă lectura Iepurele șchiop – Nicolae Băciuț
În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,Atâtea seri la rând ai poposit,La masă albă m-ai blagoslovit,Atins-ai vinul și ai frânt din pâne.Atâtea seri la rând s-au irosit,Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,Și sângele cu vin l-ai îndulcit.Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.Ca să te vadă ochii mei, … Continuă lectura Împărtășanie – Zorica Lațcu
“Aceasta este o istorie a cărții” se spune încă din introducere. Este o istorie a cuvântului scris, a cărții și a strămoșilor ei: inscripțiile pe piatră, papirusul, pergamentul, hârtia. Este o istorie a bibliotecilor, începând cu marea bibliotecă din Alexandria (una din cele șapte minuni ale antichității) și cu ambiția lui Alexandru cel Mare nu … Continuă lectura Infinitul într-o trestie – Irene Vallejo
,,Getici sidera pigra poli''* (Marțial)În arhipelaguri întinse de-azur,încet navighează uşoara triremă,sub leneşa stea sclipind ca o stemă,pe arcuri polare-ale cerului pur.De constelații de focuri, o diademăs-aprinde pe ceruri de jur împrejurşi-n vastul, rotundul, albastrul conturînchisu-s-a marea lucind ca o gemă.La prora de gând spre-naltu-empireualunec uşor pe-azurul hermetic;De vis hieratic întind curcubeuŞi gândul pe ape purtându-l … Continuă lectura Getică – Alexandru Busuioceanu
Nici mergător pe sârmă la circul de stat nici chelner la Viena după o spiţă străbună nici salvamar la Miami nici universitar la Heidelberg nici comis-voyajor nonşalant prin oraşele din Orient nici călugăr budist prin peşterile Tibetului nici rege al Etiopiei în fireasca descendenţă familială. Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu? Biet călător prin barăcile visului … Continuă lectura Blazonul de arhonte – Daniel Corbu
Filologul clujean Adrian Papahagi, recunsocut și pentru vivacitatea cu care-și asumă, de pe o platformă profund atașată valorilor culturale democratice europene, postura de om al cetății și-și exprimă poziția publică în cele mai arzătoare chestiuni sociale, politice, economice, a inițiat la editura Polirom o serie de studii dedicate interpretării operelor lui Shakespeare, beneficiind și de … Continuă lectura Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi. Romeo și Julieta. Sonete – Adrian Papahagi
Desleagă-mă muntenie menităDe-acest arhaic Babel-turn tiraniuŞaman extraterestru/ mie craniu.Eretici corbii penele agită Şi pe clopotniţe în danţul straniuCu gheara scriu versete în hittită.Pierdui samariteanca/ cea dogităCa muntele din care scoţi uraniu Seismele şi inspirata lavă:Moldava miazănoapte/ transfocare.În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege sperăDin forme de asceză efemerăA trupurilor meta/ lepădare.
Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,ca o putere ce vine şi pleacă,şi va fi o linişte ce doare,o durere care se-neacă. Apoi soarele va fi tot mai frumosşi-i va grăbi pe toţi spre seară,ademenindu-i cu armonia de jos,unde se roagă o făclie de ceară. Numai eu voi rămâne-n luminăcu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –şi-mi va … Continuă lectura Aproape elegie – Radu Cârneci
1.”Romeo și Julieta” – este poate cea mai reușită dintre piesele lui Shakespeare, prin modul de construcție a personajelor, prin construcția conflictului dramatic, prin lirismul versurilor. Este și piesa cea mai cunoscută, destinul celor două personaje transformându-le în prototipuri ale îndrăgostiților tragici, care nu-și pot împlini povestea de dragoste.În contextul rivalității exacerbate a familiilor veroneze … Continuă lectura Romeo și Julieta. Hamlet – William Shakespeare
BIBLIOTECA LUI DIUS 