„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
Un orășel maghiar contemporan de provincie intră în febra așteptării baronului BélaWenckheim, aflat la o vârstă venerabilă, care se născuse și își petrecuse adolescența aici, dar emigrase împreună cu familia sa în Buenos Aires (unde la un moment dat ar fi avut o întâlnire cu însuși cel ce avea să devină Papa Francisc). Sosirea acestuia … Continuă lectura Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim – László Krasznahorkai
creierul meu friguros e nebraskacreierul meu din gumă de mestecat prin el trec accelerând marfarelepline cu crime pe care aş fi putut să le fac mecanicii au chipuri albastre şi straniisub prelate rugoase băieţii negri fac orice ca să scape de melasă şi bicivisează Nordul şi cerul ca o crustă de rac marfarele lungi ca … Continuă lectura creierul meu friguros e nebraska – Ştefan Manasia
O vreme somnul a intrat pe aceeași poartă,în mine și în ea,pe aceeași poartă au intrat bucuria,spaima,gustul, mirosul, moliciunea cireșelor.Greutatea mea era greutatea ei,unghiile mele, unghiile ei,aerul meu, aerul ei,amîndouă visam același vis,eram una:o femeie care se plimbăsingurăpe străzi, cu trenul, cu autobuzul.
Odată cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2025 scriitorului maghiar L. Krasznahorkai (mai puțin tradus și, implicit, cunoscut la noi până acum), mulți cititori s-au apropiat de cărțile acestuia, atâtea câte sunt traduse, și din curiozitatea de a vedea dacă nu cumva juriul Nobel a dezamăgit, ca în alte câteva rânduri. După lectura acestui prim … Continuă lectura Satantango – László Krasznahorkai
Începem, deci, plimbarea spre marginea urbei iubite.(Iubit București, tu, oraș unde nimeni nu areNici îndoieli și nici temeri ciudate și undeApele vremii căzură odată, demult, spălând caldarâmulpe veci,Nelăsând vreun prilej viitor de purificare.)Începem plimbarea și inima-n piept ne tresaltăÎntocmai ca pasărea care se zbate în laț fără sorți de scăpare.Mintea e liberă. Aerul pur al … Continuă lectura Marginea Bucureștiului – Radu R. Șerban
Creierul meu dă cu mine de toţi pereţii,creierul tău e un marţian rătăcitcare caută în pilaf sensul vieţii.Tu, la o adică, ai putea veni mai aproape,te-ai putea muta cu mine aici, între ape.Arterele noastre vor depăşi repede tracul –curând, ne vom râcâi împreunădisperarea cu şpaclul. Încercăm să convingem nebuniasă respecte un ritm cunoscut.Într-o zi, lumea … Continuă lectura Încercăm să convingem nebunia – Claudiu Komartin
Aflat pe patul de moarte, preotul catolic chilian Sebastian Urrutia Lacroix (numele sugerând însă o ascendență destul de pestriță, cu origini în Franța și Țara Bascilor) ca într-o ultimă mărturie sau spovadă, rememorează parcursul propriei vieți, a întâmplărilor și a oamenilor întâlniți de-a lungul ei. Se revarsă asupra noastră o cascadă de realism magic, de personaje reale și fictive, de personaje contemporane și istorice … Continuă lectura Nocturnă în Chile – Roberto Bolaño
Mamă, eu te-am visat trecând Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare Firavu-ți trup amestecând Cu zbor de păsări călătoare Mamă, eu te-am strigat să stai, Era un drum ciudat, de spume Unde plecai, de ce plecai Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveai Aripi de înger, albe, mamă Și te strigam … Continuă lectura Fantezie cu mama – Mircea Micu
Doamne,de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte,printre pastile roz şi albastre,un sanatoriu cu miros puternic de bradşi covoare moi,cu doamne cochete şi nevrozatede conflicte plăcute, mici, conjugale.De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul,o răpăială de ploaie de vară,o nevroză ca o mătase,după care eşti şi mai iubită;o nevroză ca un abur de muşeţel,după … Continuă lectura Elegie – Mariana Marin
La fel ca celelalte proze ale autoarei și această povestire este una autoreferențială, care-și găsește ecou în biografia ei, o povestire plină de erotism, dar și o experiență prin care naratoarea-personaj trăiește în mod plenar experiența rememorării întregii sale vieți: scurta aventură trăită cu un student mai tânăr cu aproape 30 de ani decât ea. Dincolo de experiența fizică, și aici A. Ernaux strecoară o perspectivă ideologică, “de clasă”. Studentul este “supus precarității și lispurilor studenților săraci – părinții săi plini de datorii locuiau într-o … Continuă lectura Tânărul. Fotojurnal – Annie Ernaux
